Din timpuri stravechi, pe langa alte produse naturale, in special unele fructe si legume, au fost utilizate sub diferite forme pentru intretinerea pielii, indeosebi a tenului.
Odata cu aparitia industriei cosmetice, bazata in special pe chimicale, cosmetica naturala a fost data uitarii. Abia in ultimele decenii s-a revenit la produsele naturale, dar prelucrate prin diferite procedee care nu protejeaza intotdeauna structurile chimice cu adevarat naturale.
Anumite substante importante, cum sunt vitaminele, enzimele, fitohormonii, factorii biotici, existente in plante, nu sufera prelucrari care diminueaza valoarea tor terapeutica in cazul in care nu se aplica tehnologii adecvate care sunt costisitoare si ridica foarte mult pretul produselor cosmetice comerciale.
Semintele contin, in special, acizi grasi saturati sau nesaturati, dintre care numerosi acizi grasi esentiali. Dintre cele mai utilizate uleiuri de baza nutritive, atat in aromaterapie cat si in cosmetica, sunt: uleiul de masline cu Jojoba, uleiul de migdale dulci, uleiuri obtinute din seminte prin presare la rece, uleiul din alune, avocado si, mai nou, uleiul obtinut din seminte de Boraginaceae, de Luminita, de seminte de Maces.
Cosmetica fetei – prin mijloace naturale, nu ,,naturiste”, se pune accentul pe mentinerea tenului normal si pe „corectarea” deficientelor in cazul tenurilor uscate, grase sau ridate.
Tenul normal este caracterizat printr-o granulatie fina, spatii intercelulare abia vizibile chiar la lupa si nu prezinta exfoliere. La palpare, pielea se simte catifelata si elastica si prezinta un grad redus de iritabilitate, fiind foarte putin supusa infectiilor, acneei, cuperozei. In cazul tenurilor normale, pH-ul pielii este usor acid, normal, dar poate fi schimbat prin folosirea multelor tipuri de sapunuri sau sampoane care contin detergenti, soda. La fel de daunatoare pentru tenul normal, sunt numeroasele machiante si demachiante comerciale. Sa nu uitam ca tenul normal este in acelasi timp oglinda starii bune de sanatate a organismului.
De mare importanta pentru mentinerea unui ten normal este si gradul de hidratare generala, care se asigura printr-un consum zilnic de lichide de 1 1/2-2 litri de apa, prin sucuri proaspete de fructe si legume, supe de zarzavaturi.
Tenul gras este unsuros, pielea este de culoare galbuie si nu este neteda, intinsa, iar la palpare, ea prezinta granulatii neregulate. Excuamarea pielii nu se observa, datorita sebumului in exces. Sebumul in exces la tenul gras impiedica respiratia normala a pielii si favorizeaza depunerea sarurilor prin transpiratie, avand ca rezultat formarea comedoanelor (ridicaturi mici albicioase ale dermului,centrate cu un punct negru), care nu trebuie „stoarse”, deoarece „stoarcerea” poate duce la infectii, la aparitia „cosurilor” care, dupa vindecare, pot lasa cicatrice. Tot la cei care au ten gras este frecventa seborea pielii paroase a capului, ca si formarea matretii (exfolierea celulelor moarte ale pielii).
Tenul uscat, slab si ridat este caracterizat printr-o piele mata, avand spatiile intercelulare reduse, cute fine, cu exfoliere superficiala, la palpare pielea este iritabila, lipsita de elasticitatea normala. Cauzele uscarii pielii sunt multiple, interne si exteme. In cazul deshidratarilor generale, prin ingerarea insuficienta de lichide, in stari febrile, diaree, tulburari endocrine , tenul se rideaza, iar pielea devine flasca. In toate cazurile legate de afectiunile pielii si, in special, ale tenului, sfatul meu este de a apela la un consult dermatologic efectuat de medici specialisti, inainte de a apela la saloane de cosmetica.
In partea a doua a acestui articol, iti voi prezenta si tratamente interne pe care ti le recomand pentru fiecare tip de ten.
Sunt de acord cu cosmetica traditionala, insa aceasta trebuie studiata minutios pentru a nu admite efectele contraverse!