Mănăstirile din Bucovina – Mănăstirea Moldoviţa

Mănăstirea Moldoviţa 1532

În codrii ce acopereau odinioară clinurile celor două obcine din stânga şi din dreapta văii Moldoviţei, precum şi pe pârâul Ciumîrna în sus, vieţuiau, încă din secolul al XIV-lea, numeroşi pustnici care cu timpul şi-au întemeiat o modestă bisericuţă din lemn. Pe lângă ea s-au înălţat apoi chilii, luând astfel naştere o colectivitate duhovnicească.

Sihăstria aceasta avea să fie extinsă, iar bisericuţa din lemn avea să fie înlocuită cu una din piatră, care a avut de suferit din cauza alunecărilor de teren şi a căzut în paragină. Ruinele acestea se mai văd şi astăzi, nu departe de actuala mănăstire, întemeiată de Petru Rareş, în anul 1532.

Sub aspect arhitectonic, biserica mănăstirii, cu hramul Bunavestire, se impune prin insolita soluţie a prelungirii navei pentru cuprinderea a încă două spaţii, dispunerea simetrică a ferestrelor pronaosului, ancadramentul uşilor de sub cornişe proeminente. Pictura murală a bisericii se integrează în complexul picturii mănăstirilor bucovinene, impunându-se ca „unul dintre cele mai importante monumente de artă românească veche”.

Frescele interioare ne reţin atenţia chiar de la tabloul votiv, de pe peretele din partea de vest, care reprezintă familia întemeiatorului: se află aici cel mai reuşit portret al lui Petru Rareş, iar fiecare membru al familiei ctitorului este distinct individualizat.

Chipul Maicii Domnului din dreapta tronului Împăratului ceresc are multe similitudini fizionomice cu cel al femeilor din partea locului. Bolta pronaosului, măiestrit înstelată, sinaxarul şi alte două icoane ale Fecioarei dovedesc nu numai amplele posibilităţi de exprimare plastică, ci şi recunoaşterea de către zugrav a elementelor artei occidentale, ca şi a acelora folosite în Răsărit.

În acest context, Fecioara cu Pruncul, zugrăvită în luneta uşii intrării în naos, este considerată de exegeţi ca fiind cea mai sensibilă imagine plastică a maternităţii, din pictura noastră medievală. Prin valoarea estetică excepţională, imaginea răstignirii stă foarte bine alături de oricare din realizările picturii culte occidentale cu aceeaşi temă. Stilul grafic şi pe alocuri miniaturizant al zugravului Moldoviţei se desprinde şi din icoana de hram – Bunavestire – aflată deasupra uşii intrării în gropniţă.

Nou este şi faptul că în această încăpere a mormintelor se află şi o tainiţă – un spaţiu secret care putea adăposti în vremuri grele odoarele bisericii, obiectele de cult şi alte bunuri. În naos sunt reprezentate cele mai de seamă episoade din Patimile Domnului în formă de friză (povestire), ceea ce se numeşte în popor „Drumul Crucii”.

Din pictura murală exterioară, de o valoare aparte, deopotrivă estetică şi spiritual creştină, sunt Arborele lui Iesei şi Asediul Constantinopolului aşezat la baza imnului Acatist al „Buneivestiri”.