Mănăstirea Dragomirna – 1609
Întemeiată de Anastasie Crimca în 1602, construită între 1602 (biserica mică) şi 1609 (biserica mare, cu hramul Pogorârea Sfântului Duh), Mănăstirea Dragomirna, aşezată la circa 10 km de Suceava, s-a impus ca o capodoperă a arhitecturii medievale, prin silueta îndrăzneaţă, orientată spre înalt, şi, prin rafinamentul decoraţiei sculpturale a bisericii mari, expresie a simţului estetic al ctitorului ei.
Zidurile împrejmuitoare, cu turnuri, constituite în fortificaţii de apărare, au fost ridicate de domnitorul Miron Barnovschi, în 1627.
Dăinuind pe planuri moldovene de patru veacuri, mănăstirea Dragomirna se înscrie între acele monumente care, fiecare în felul său, evocă aspecte semnificative din istoria Moldovei. Zidurile puternice, turnurile şi contraforturile mănăstirii creează imaginea unei cetăţi medievale care a înfruntat multe atacuri. Îngustă ca o arcă, de o înălţime halucinantă, biserica (mare) Dragomirna dezvăluie visul ctitorului de a înălţa în acest ochi de poiană un monument fără asemuire.
Monumentală, sobră, biserica Dragomirna impresionează prin contrastul dintre masivitatea zidurilor şi dantelăria în piatră a turlei. Întrunind motive ornamentale variate, sculptura decorativă a turlei vădeşte măiestria de netăgăduit a meşterilor săi.
Prelucrarea artistică a pietrei folosită la ornamentarea Dragomirnei a constituit un nou chip de a decora, preluat în întreaga arhitectură moldovenească a secolului al XVII-lea.
O capodopera arhitecturala in adevaratul sens al cuvantului. Este mai mult o fortareata.