O carte despre o lume necunoscuta noua, dar atat de familiara acelei lumi.
Autorul, Arthur Golden, s-a nascut in Chattanooga, Tennessee si a studiat la Colegiul Harvard in 1978 despre istoria artei si s-a specializat in arta japoneza, iar in 1980 si-a terminat studiile de masterat in istoria si civilizatia Japoniei. “Memoriile unei gheise” este primul roman al autorului si a fost necesara o documentare complexa atat in bilbioteca cat si “live “, dovedind pasiunea lui pentru cultura si civilizatia japoneza. Chiar daca e un roman american, autorul pune accentul pe traditiile japoneze, cum ar fi alegerea chimonourilor, machiajul utilizat, coafura si ritualul de mizuage (licitarea virginitatii gheiselor). Dupa publicarea acestei carti, autorul a fost dat in judecata de celebra gheisa, Mineko Iwasaki, cea care ii furnizase toate detaliile ce au fost incluse in roman. Motivul ? Nu a respectat informatiile si nu a pastrat anonimatul. Mineko Iwasaki a publicat la randul ei un roman ca replica, care se numeste “Adevarata viata de gheisa”.
Gheisele reprezentau artisti sau persoane ale artelor, in traditia japoneza. Ele au fost foarte cunoscute in secolul al XVIII-lea si al XIX-lea, dar ele mai exista si astazi, insa numarul lor este in scadere. Putini stiu, insa, ca la inceput, gheisele erau de fapt barbati. Curtezanii puneau accent pe placerile sexuale, gheisele se specializau pe artele traditionale japoneze, muzica, dans, ceremonia ceaiului, conversatii cu barbatii pe care ii intretineau. Deosebirea dintre gheisa ucenica de cea experiementata, o reprezinta culorile vii ale chimonourilor celor tinere, la cele sobre ale celor experimentate. Gheisele folosesc foarte multa pudra alba si contur rosu pentru buze. Gheisele poarta mereu chimonouri, in functie de varsta sunt colorate si impodobite cu diverse modele si accesorii. Incaltamintea este reprezentata de sandale cu talpa foarte inalta, iar inauntru doar sosete albe. Coafura era reprezentata in unele timpuri de parul lasat pe umeri si apoi prins deasupra capului, in zilele noastre, gheisele poarta insa peruci.
Romanul are si o poveste de dragoste, mai putin obisnuita, si cu un final greu de deslusit, intr-o lume plina de intrigi si invidie pe frumusetea unei fete.
Iata cateva citate deosebite din roman, care pe mine m-au impresionat :
- “Ne traim viata ca apa care curge la vale, mergand intr-o directie, pana ne izbim de ceva care ne forteaza sa gasim un nou curs. “
- “Oricare ar fi chinurile si triumfurile noastre, oricat de mult am suferi, mult prea curand se imprastie toate, ca tusul prea subtire pe hartie.”
- “Destinul nu e intotdeauna ca o petrecere la sfarsitul serii. Uneori nu inseamna decat lupta zilnica pe care o duci cu viata.”
- “Durerea e un lucru foarte ciudat; suntem atat de neputinciosi in fata ei. E ca o fereastra care se deschide atunci cand vrea ea. Camera se raceste si nu putem decat sa tremuram. Dar de fiecare data se deschide mai putin, pana când, intr-o zi, ne intrebam ce s-a ales de ea.”
Mie mi-a placut foarte mult aceasta carte si am invatat lucruri deosebite despre cultura japoneza. Astept si parerea ta despre aceasta carte!
Puteti cumpara aceasta carte aici.
am vazut filmul care e foarte emotionant;finalul a fost la unison cu sentimentele mele-am plans-;impresionant;
mi-am exersat un pic japoneza,deoarece citisem inainte Shogun de James Clavell,o carte pe care o recomand tuturor iubitorilor de aventura dar si de dragoste adevarata.
Personal am citit cartea de mai multe ori si de fiecare data la fel de entuziasmata.Mi-a placut enorm lumea creata de autor si pentru ca ma atrage cultura japoneza,in special arta gheiselor, m-a atras si mai mult. Totusi, nu trebuie luat ca atare fiecare detaliu ca fiind pur adevarat, sunt si elemente care de fapt nu exista in viata unei gheise, sunt pur si simplu adaugiri ale autorului.De exemplu am auzit de la altcineva care a citit cartea, cum ca ritualul de “mizuage” nu exista in realitate, dar acest lucru nu m-a impiedicat sa iubesc cartea la fel de mult. Este un roman reusit si asa il voi vedea mereu. Si imi plac citatele, aceleasi m-au marcat si pe mine. Cat despre film, eu una nu am o parere foarte buna si ar fi fost foarte frumos daca s-ar fi putut juca cu actori japonezi, dar cum sunt foarte discreti cu astfel de subiecte nu s-a putut. Filmul nu m-a impresionat, prefer cartea.