Parcul Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa – România

Parcul Naţional Cheile Nerei are o suprafaţă de 36 758 ha, fiind situat în sudul Munţilor Aninei din judeţul Caraş Severin. În cuprinsul parcului, se găsesc 5 rezervaţii naturale. Vegetaţia variată este interesantă prin valoarea peisagistică, estetică şi ştiinţifică.

Principalul element atractiv al parcului îl constituie relieful care se impune atât prin frumuseţea peisajelor pe care le generează cât şi prin posibilităţile pe care le oferă de a fi valorificate turistic.

Principalele obiective turistice sunt:

• Cheile Nerei
• Lacul Dracului cu o suprafaţă de 700 mp este cel mai mare lac carstic şi are o adâncime de 9,3 m, situându-se în peretele stâng al Cheilor Nerei, la gura peşterii de la Lacul Dracului. Este alimentat de Nera prin diferitele fisuri din calcare cât şi prin ploi.
• Lacul Ochiul Bei se află la vest de Vârful Pleşiva din Munţii Aninei la confluenţa Beuşniţei cu Beul Sec, deasupra unui izvor, având o suprafaţă de 284 mp, cu o adâncime de 3,6 m. Apa lacului având în permanenţă temperatura scăzută cu o cantitate mare de oxigen favorizează existenţa păstrăvului indigen.
• peşteri şi cascade minunate.

Parcul poate fi vizitat în orice anotimp şi se pot desfăşura următoarele activităţi:

• turism, ecoturism, drumeţii pe trasee marcate
• rafting pe râul Nera
• alpinism pe trasee special amenajate
• cicloturism
• speologie.

Ambele lacuri – Lacul Dracului şi Lacul Ochiul Bei – constituie puncte de mare atracţie turistică încadrate în Rezervaţia Naturală Cheile Nerei-Beuşniţa.

Valea Beusniţei – Aici întâlnim formaţiuni carstice reprezentate prin forme de suprafaţa (chei, cascade) sau de adâncime (peşteri) cum sunt: Cheile Nerei pe o lungime de 22 km cuprinse între Sopotul Nou şi Sasca Montana, ce constituie un valoros obiectiv turistic prin sălbăticia şi pitorescul lor, pe întreg parcursul lor reprezentând o strânsă îmbinare între stâncă, vegetaţie şi apă, precum şi Cheile Minişului, pe o lungime 14 km, unde întâlnim izvorul, cheile şi Cascada Bigar, peşterile Adam, Stâna “Leului” şi altele.

Lacurile antropice (de baraj) sunt destinate producerii energiei electrice, alimentării cu apă potabilă a localităţilor, astfel au apărut cele două lacuri de la Oraviţa, barajele de pe valea Dognecei, Lacul Buhui care servesşe la alimentarea cu apă a oraşului Anina, cu o suprafaţă de 9,8 ha, Lacul Mărghitaş, tot pe pârâul Buhui cu suprafaţă de 4 ha, utilizat iniţial pentru o microcentrală.

Dintre apele subterane se remarcă izvoarele termo-minerale. Originea apelor termominerale de la Băile Herculane este în principal vădoasa, mineralizarea lor se caracterizează prin prezenţa clorurii de sodiu, a hidrogenului sulfurat, hiposulfitul şi sulfhidratul de sodiu, care le imprimă caracterul sărat şi sulfuros. Temperatura izvoarelor principale variază între 40-54° C, iar locul numit ”Şapte Izvoare Calde” are cele mai radioactive ape din ţară.

Flora şi fauna specifică zonei şi rezervaţii naturale

Judeţul Caraş-Severin are o floră deosebită, multe specii fiind rare sau declarate monumente ale naturii. Dintre acestea enumerăm: Zada, Pinul Negru de Banat, (relicva din eră glaciară), Alunul turcesc, Garofiţa bănăţeană, Garofiţa albă, Bulbuci, Bujorul de pădure, Bujorul de Banat, Măceşul de Beuşniţa, Păducelul negru, Vişinul turcesc, Iedera albă, Angelica, Urechea ursului, Floarea de colţ, Floarea Semenicului, Laleaua pestriţă, Narcisa, Stânjenelul, Papucul doamnei, Sângele voinicului, Săbiuţa, Brânduşa galbenă.

Fauna este de asemenea bogată, cuprinzând multe animale şi păsări, dintre care amintim: Scorpionul, Fasa, Vipera cu corn, Balaurul (cea mai mare reptilă din Europa), Broasca ţestoasă de uscat, Acvila regală, Vulturul alb, Acvila ţipătoare mare, Acvila ţipătoare mică, Corbul, Buha, Egreta mică, Potârnichea de stâncă, Lăstunul de stâncă, Lăstunul mare, Rândunica roşcata, Liliacul, Râsul, Ursul. Multe dintre aceste specii trăiesc pe Cheile Nerei, Clişura Dunării, Valea Cernei şi în Munţii Târcului, Semenic, Godeanu, prezentând o valoare deosebită pentru judeţul Caraş Severin.

Dintre animalele specifice pădurilor de foioase frecvente sunt: lupul, şoarecele gulerat, veveriţa, jderul de pădure, mistreţul, căprioara, iepurele, cocoşul de munte, iar numărul speciilor de peşti cunoaşte cea mai mare varietate faţă de regiunile ţării: păstrăv indigen, păstrăv curcubeu, zlăvoaca, lipan, mreana de munte şi scobarul, cleanul, mreana, iar în Dunăre se întâlnesc cega, nisetru, păstruga, morunul, somnul.

Arii protejate – Există un număr de 52 arii naturale protejate, din care de interes naţional: parcuri naţionale, parcuri naturale, rezervaţii naturale şi de interes judeţean, rezervaţii naturale. Suprafaţa totală a ariilor naturale protejate din judeţul Caraş Severin este de 173.881,8 ha ceea ce reprezintă 20,4 % din teritoriul judeţului. În cadrul judeţului Caraş – Severin sunt constituite 3 Parcuri Naţionale :

• Parcul Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa,
• Parcul Naţional Semenic – Cheile Caraşului şi Parcul Naţional Domogled – Valea Cernei
• Parcul Natural Porţile de Fier.

De asemenea, în interiorul parcurilor sunt constituite şi incluse 25 rezervaţii naturale iar în afara parcurilor sunt constituite 22 rezervaţii naturale. Majoritatea ariilor protejate sunt situate în regiunea de deal şi de munte, fiind puternic fragmentate de văile râurilor Cerna, Nera, Caraş şi colectate de fluviul Dunărea.

Ar fi indicat în interiorul parcului să respectăm următoarele reguli:

• Accesul autovehiculelor şi al turiştilor să se facă doar pe traseele stabilite şi marcate, iar parcarea autoturismelor să se facă numai în locuri special destinate acestui scop.
• Camparea este interzisă în rezervaţii, exceptând locurile special amenajate.
• Abandonarea deşeurilor de orice fel pe teritoriul Parcului este interzisă. Turiştii au obligaţia de a evacua deşeurile pe care le generează pe timpul vizitării Parcului.
• Este interzisă spălarea maşinilor în apele curgătoare sau pe malurile lacurilor şi nu se deversează substanţe nocive.
• Este interzisă poluarea fonică de orice fel: strigăte, muzică dată peste limita normalului, ţipete, urlete, etc
• Se interzice distrugerea florei sub orice pretext.
• Aprinderea focului în pădure sau de-a lungul traseelor turistice este permisă numai în locurile special amenajate în acest scop.
• Este interzisă distrugerea barierelor de pe drumurile auto forestiere, indicatoarelor precum şi a panourilor ce oferă informaţii despre Parc.
• Pescuitul în apele de pe cuprinsul Parcului este interzis.

Foto