Mănăstirile din Bucovina – Mănăstirea Suceviţa

Mănăstirea Suceviţa 1581 – 1601

Situată în satul cu acelaşi nume, pe valea pârâului Suceviţa, la o distanţă de 18 km sud-vest de oraşul Rădăuţi, Mănăstirea Suceviţa a fost zidită între anii 1581 – 1606, cu cheltuiala întregii familii de boieri Movilă, dintre care Ieremia a domnit în scaunul Moldovei între anii 1595 – 1606, iar Simion perioade scurte, în Ţara Românească şi în Moldova.

Biserica, cu hramul Învierea Domnului, este construită în stilul arhitecturii moldoveneşti, stil consolidat în timpul domniei lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, care este de fapt o îmbinare armonioasă a elementelor de artă bizantină şi gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici din lemn din Moldova.

Pictura, realizată în frescă de doi pictori moldoveni, Ioan zugravul şi fratele său, Sofronie, între septembrie 1595 şi iulie 1596, se păstrează în forma originală. Programul iconografic al picturii interioare şi exterioare respectă tradiţia constituită în prima jumătate a secolului al XVI-lea – eopca lui Petru Rareş – dar introduce şi unele teme noi, cu caracter teologic-dogmatic, cum este scena din conca naosului, reprezentând imnul liturgic „Unule Născut…” şi alte reprezentări ale Sfintei Treimi.

Pictura exterioară a Mănăstirii Suceviţa, desfăşurată pe un fond de culoare verde, este cea mai bine păstrată din grupul bisericilor moldoveneşti cu pictură exterioară; s-a conservat foarte bine şi fresca de pe peretele nordic, mai supus intemperiilor perete pe care la Suceviţa este reprezentată, la dimensiuni monumentale, Scara virtuţilor, capodoperă a picturii medievale româneşti, cea mai impresionantă, prin amploarea şi contrastul dintre ordinea îngerilor şi haosul iadului, imagine care i se impune imediat celui ce trece de poarta mănăstirii.

Această frescă, expresie picutrală, de excepţională valoare estetică, a aspiraţiei fiinţei umane, înscrisă în lupta dintre bine şi rău, de a păşi spre perfecţiune, pentru a-şi redobândi armonia pierdută prin căderea în păcat, îşi are punctul de plecare în tratatul de morală. Scara Paradisului, elaborat de Sfântul Ioan Scărarul, numit şi Ioan Sinaitul, trăitor în secolul al VI-lea în Muntele Sinai. În partea dreaptă sus a aceluiaşi perete este reprezentată Geneza, cu alungarea din Paradis a lui Adam şi Eva. În corelaţie cu imaginile din acest registru superior, Scara virtuţilor reprezintă treptele pe care trebuie să le străbată fiinţa umană pentru a redobândi condiţia originară.

Pe peretele dinspre sud se află altă frescă monumentală, Arborele lui Iesei. Pe pereţii celor trei abside, în şapte registre, este reprezentată Rugăciunea tuturor sfinţilor, temă unică în arta creştin-ortodoxă, creaţie a şcolii de pictură din Moldova.

În pictura interioară se impune, printr-o semnificativă valoare estetică, tabloul votiv, reprezentându-l pe domnitorul Ieremia Movilă şi familia sa.

În gropniţa bisericii se află mormintele fraţilor Ieremia şi Simion Movilă.

În muzeul mănăstirii sunt conservate însemnate valori de artă medievală: broderii, argintărie, manuscrise miniate, sculptură în lemn, icoane. Se impun prin valoarea artistică excepţională a broderiei Acoperămintelor de mormânt ale fraţilor Ieremia şi Simion Movilă.