Lectura este pentru mine extrem de importantă și are multe beneficii. Era o perioadă când reușeam să citesc câteva cărți pe lună. Timpul meu a fost tot mai limitat pentru lectură ajungând să citesc doar o carte pe lună. Dar îmi lipsea mult lectura și bucuria pe care o oferea fiecare pagină citită.
Bluebird de Sharon Cameron este cartea cu care am încheiat anul 2022. De această autoare am citit și ”Lumina din întuneric”. Recenzia o aveți aici. Mi-am plăcut mult prima ei carte, așa că am decis să o citesc și pe aceasta. A fost o lectură pe placul meu.
Bluebird, o poveste despre supraviețuire
Îmi pare rău că am citit această carte atât de târziu. Mi-a plăcut mult povestea țesută în jurul unui subiect care pe mine mă pasionează. Deși am citit multe cărți despre tot ce s-a întâmplat în Al Doilea Război Mondial, nu mă pot sătura de acest subiect. Fiecare lectură mai vine cu o lecție.
În lagărele de concentrare, evreii nu doar că trăiau în condiții greu de imaginat, dar aveau loc și multe experimente. Medicii își puteau satisface curiozitățile legate de corpul uman fără nicio problemă, fără nicio mustrare de conștiință. Așa s-a născut proiectul Bluebird.
Dosarul care ar fi trebuit să dispară
În momentul în care, naziștii au simțit că pierd teren, au încercat să distrugă dovezile ororilor. Însă un dosar, Bluebird, își pierde urma și ajunge din Germania în America.
Eva reușește să scape de războiul din Berlin și fuge în America împreună cu prietena sa, pentru care se simte responsabilă. Duce cu ea un secret mortal, un dosar dorit de prea mulți. Acolo se află detalii care ar putea scoate la iveală ce se întâmpla în lagăre. Mulți ar ucide pentru el, un medic important ar ajunge la închisoare.
Eva are o misiune grea, să supraviețuiască într-o țară nouă, diferită, în timpuri tulburi. Dar trebuie și să decidă ce e cel mai bine să facă cu acel dosar, în mâinile cui ar trebui să ajungă. E greu să înțeleagă dacă poate avea încredere în cineva. Dar greu e și să fii singură cu acel dosar, știind ce ascunde el și despre cine.
O carte pe care nu o mai poți lăsa din mână
Povestea este extrem de frumos scrisă încât nu mai vrei să o lași din mână. Te intrigă, te întristează, ceea ce e normal. Noi doar citim, alții au trăit experiența.
imi place ca mereu descoperi carti noi pe acest subiect si le impartasesti cu noi. mi-as dori sa ajung la auschwitz. cred ca e o experienta unica
Si eu aveam o perioada cand citeam cateva carti pe luna, acum abia daca reusesc sa citesc una pe luna…
N am auzit pana acum de ea, dar ești mereu o inspirație în ceea ce privește lectura.
Sunt curioasa daca este o poveste bazata pe un fapt real sau este fictiune. Nu ma refer la existenta acestor personaje, ci daca a existat acest proiect.
Chiar este stilul meu de carte!Sunt convinsa ca este asa cum ai descris-o!
Nu am mai citit de mult tare, timpul pare tot mai puțin. Pare faină cartea!
Iubesc cartile care te tin in poveste si te tin cu sufletul la gura