6 Ianuarie – Botezul Domnului

Până la vârsta de 30 de ani, Iisus îşi petrece viaţa în casa părintească din Nazaret. Dascălii lui au fost Cartea sfântă şi munca. Cu sfintele sale mâini şi-a câştigat pâinea cea de toate zilele. Înainte de a binecuvânta pe cei săraci cu duhul, înainte de a vindeca pe cei slăbănogi, ciungi, orbi şi leproşi, înainte de a învia morţii, înainte de a fi străpunse de piroane, aceste mâini au tras de fierăstrău, au dat cu barda, au fost scăldate în sudoare şi amorţite de trudă.

În vreme ce Iisus muncea din greu în atelierul sărac al bătrânului lemnar Iosif din Nazaret, în laturea Iordanului cel din urmă prooroc, Ioan Botezătorul, striga cu glas ca de tunet: „Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor.” (Matei 3, 2) „Eu vă botez cu apă, dar vine Cel mai tare decât mine căruia nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintelor lui. Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc.” (Luca 3, 16).

Ceasul ieşirii în lume a lui Iisus se apropie. Odată ajuns la bărbătească vârstă de treizeci de ani, se strecoară uşor în mulţimea celor ce alergau la proorocul ce boteza în apa Iordanului. Cel fără de păcat se coboară în mijlocul păcătoşilor. Fără să aibă păcat vine să se boteze de Ioan, ca să plinească legea. Ochii scăpărători ai dârzului prooroc se opresc încremeniţi asupra acestui necunoscut, rătăcit în mijlocul potopului de păcătoşi ce zoreau spre el. Niciodată nu l-a mai văzut. Dar deodată sufletul lui luminat tresări. Îi scapă un strigăt: „Eu am trebuinţă a mă boteza de tine şi tu vii la mine? Şi răspunzând Iisus a zis către dânsul: Lasă acum, căci aşa se cuvine nouă, să plinim toată dreptatea. Şi botezându-se Iisus, îndată a ieşit din apă; şi iată i s-au deschis lui cerurile şi au văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-se ca un proumbel şi venind peste dânsul; şi iată un glas din ceruri zicând: Acesta este Fiul meu cel iubit, întru carele bine am voit” (Matei 3, 14, 17).

Odată cu botezul lui Iisus, proorocia Înaintemergătorului s-a împlinit. Chemarea lui Ioan s-a sfârşit. Cerurile vestesc prin însuşi glasul Tatălui, că cel peste care s-a pogorât Duhul Sfânt e Fiul lui Dumnezeu. De acum, pe acesta să-l ascultaţi. Aici la apa Iordanului, Dumnezeu se arată lumii. Cerurile ţin cu toată puterea să arate că plinirea vremii a sosit. Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul făgăduit îşi începe lucrarea de mântuire. De aici înainte, Ioan nu mai spune: „Cel ce a vine după mine”, ci spune răspicat: „în mijlocul vostru este El, cel ce botează cu Duhul Sfânt şi cu foc, şi care mai înainte de mine a fost.”

Botezul lui Iisus în Iordan înseamnă începerea lucrării de mântuire a lui Iisus. Botezul lui Ioan avea darul de a naşte în sufletul celui botezat pocăinţa şi dorul de viaţă nouă. Botezul lui Iisus însă are puterea de a şterge păcatele.

Pogorârea în apă a lui Iisus, vesteşte pogorârea lui în groapa din care va învia biruitor, spre a se înălţa la ceruri, cum din apă a ieşit spre începerea unei noi noi vieţi, spre începerea vieţii de Mântuitor. Împărăţia lui Dumnezeu începe la apa Iordanului. De aici, semănătorul a început să semene sămânţa sa. De acum, „cel ce va crede şi se va boteza, se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi “(Marcu 16, 16).