Tot ce nu ți-am spus – una din cărțile citite în 3 zile
Tot ce nu ți-am spus este una dintre cărțile alese după copertă. Îmi sugera o poveste tristă. Simțeam că trebuie să o citesc. Simțeam că voi citi o poveste aparte. Nu am greșit deloc. Deși timpul nu e mereu de partea mea. Am reușit să citesc această carte în 3 zile. Fiecare minut liber îl foloseam ca să citesc.
Sunt destul de puține cărțile pe care nu le pot lăsa din mână. Aceasta a fost una dintre ele. Am înțeles acum de ce lumea o recomanda. Am înțeles de ce a fost votată ”Cartea anului pe Amazon.com”. Cartea poate fi comandată de pe Libris.ro. Se regăsește în categoria Literatură contemporană.
Tot ce nu ți-am spus – despre a fi altfel
Povestea din carte se învârte în jurul conceptului de a fi altfel. Cât de greu este să fii diferit. Cât de greu te acceptă lumea atunci când ești altfel. În acea perioadă, toată lumea trebuia să se supună unor reguli nescrise.
A fi diferit era rău. A fi diferit era catalogat urât. E o povară pe omul a trebuit să o ducă în spate toată viața. Greutatea de a fi altfel se răsfrânge și asupra familiei. Acum toți ne dorim să fim diferiți. Atunci, James își dorea să fie ca toți restul.
Tot ce nu ți-am spus – poveste care începe cu finalul
A fost prima carte pe care am citit-o și începea cu sfârșitul. ”Lydia este moartă.” Lydia este fiica lui James și Marilyn. Este sora lui Nath și Hannah. O familie aparent normală, însă care ascunde multe secrete. Fiecare are ceva de spus, însă nimeni nu spune nimic. Secretele se adâncesc ducând la o viață tristă.
Frustrările părinților nu trebuie să se răsfrângă asupra copiilor. Pasiunile părinților nu trebuie impuse copiilor. Visurile copiilor nu trebuie să coincidă cu visurile părinților. E trist când părinții se impun. Copiii, de frică să nu piardă iubirea părinților, acceptă. E o greutate prea mare care li se pune în spate. Nu e corect ca cei mici să nu fie lăsați să facă ce le place.
Ce am învățat eu din această carte
Dincolo de povestea de familie, este o lecție de psihologie fină. Ne arată unde greșesc părinții. Ne arată că exigențele lor pot duce la o tragedie. Nu întotdeauna părinții știu ce e mai bine pentru copil. Nu părinții trebuie să aleagă pentru copil.
Copilul are dreptul să aleagă ce îi place. Copilul are dreptul să beneficieze de iubirea și atenția părinților. Ca părinte de 3 copii e greu să te împarți între ei. Însă fiecare e unic și are nevoie de atenție. Se spune că părințele trebuie să se joace cu fiecare copil singur. Joaca în grup le aduce frustrări. Decât 30 de minute jucate în grup. Mai bine 10 minute cu fiecare copil în parte. Dacă Marilyn, ar fi știut acest lucru, ar fi avut o familie fericită.
Hmm.. cam trista insa chiar mi-ar face placere sa o citesc. De multe ori a fi altfel e catalogat gresit si de aici toate lucrurile merg rau pentru persoana in cauza.
E puțin tristă, dar e o poveste de actualitate.
Multumim pentru recomandare 🙂
Imi plac povestile ce incep cu sfarsitul, asa trebuie sa te gandesti cum s-ar fi putut ajunge la o astfel de situatie, in asemenea circumstante si cine si-a adus contributia, catre un final improbabil. Lecturi placute 😉
A fost prima mea carte de felul acesta.
Foarte interesanta, pare o carte educativa pentru parinti. Sunt multe lucruri pe care, acum, daca as putea intoarce timpul inapoi, as face multe schimbari in relatia mea de mama -fiu.
Pe mine m-a pus pe gânduri.
Si pe mine m-a impresionat tot substratul psohologic al acestei carti. Te marcheaza chiar daca esti sau nu parinte. Am citit-o si eu acum ceva timp si o recomand. Nu stiam ca a fost cartea anului pe Amazon 🙂
Pe mine m-ai convins să o citesc. 😀
Nu vei regreta!
Am vazut-o si eu la raft, tot m-am invartit pe langa ea! Data viitoare ajunge in cos!
Asta e cartea despre care ziceai ca o citesti pe nerasuflate, nu? Chiar e un subiect atractiv și o abordare care te prinde. Nu degeaba a fost votata cartea anului.
Da, aceasta este cartea! Sigur își merită voturile.
Mulțumesc pentru recomandare! O voi căuta, cu siguranță!
M-ai convins! O voi recomanda si eu parintilor, la prima sedinta din acest an scolar!
O trec si eu pe lista. Pare interesanta si cred ca imi va fi utila, eu tindeam sa cred ca joaca in grup este mai buna si nu separata.
Cartea n-am citit-o, dar povestea este interesanta. Am citit despre aceasta fetita si parca imi vine sa plang. cred ca sunt ceva mai sensibila zilele astea