Îmbinând conţinutul cel mai divers cu rafinamentul artistic adesea excepţional proverbele au intrat de timpuriu în sfera de preocupări a oamenilor de cultură, indiferent dacă interesul lor era generat de aspectul filozofic, moralizator, etic, ori de valenţele plastice ale expresiei paremiologice.
Prima culegere de proverbe turceşti a fost realizată în anul 1480 de un autor rămas anonim. Culegerea a fost tipărită în anul 1836 şi cuprinde 700 de proverbe.
Proverbele fiecărui popor sunt oglinda existenţei şi personalităţii sale. În proverbe se reflectă gândurile, modul de trai, credinţele, tradiţiile unui popor. Proverbele sunt cele mai tipice exemple ale ascuţimii inteligenţei, ale lărgimii imaginaţiei, ale sensibilităţii simţurilor. Acestea sunt pline de o filozofie robustă, de virtuţi strălucitoare, de ironii fine de o critică ascuţită. Fiecare proverb poartă în el amprenta poporului căruia aparţine.
Tiranie
- Crudul vine de hac tiranului.
- Îl întrebi pe tiran care îi e îndeletnicirea şi el răspunde: „tirania.
- Stăpânul puternic are sclavi nesupuşi.
- Viaţa tiranului este scurtă.
Viclenie
- Au întrebat-o pe vulpe: „Îţi place friptura de găină” şi ea răspunse: „Mă faceţi să râd”.
- Dacă prin viclenie s-ar ajunge la bunăstare, şoarecele ar prospera.
- L-a dus la apă şi s-a întors fără să-i dea apă.
- Merge pe zăpadă şi nu lasă urme.
- Pisica tot pe patru labe cade.
- Până încearcă vulpea să arate că e vulpe îşi pierde blana.
- Şiretenia femeii a învins bărbatul.
- Vulpea ştie cum să sară focul.
- Vicleanul până nu strică nouă case nu poate să întemeieze una.
Vină
- Dacă mâncarea dă în foc, nu-i polonicul de vină.
- De multe ori vinovatul este nu ucigaşul, ci mortul.
- Şi săgeata e vinovată, şi arcul.
- Vina a ajuns mireasă, dar nimeni n-a vrut să fie mire.
- Vulpea orice-ar face, oriunde s-ar duce, tot la blănar ajunge.
Vorbe
- Cal după părerea drumeţului şi nevastă după părerea burlacului să nu iei!
- Cine ascultă gura lumii îşi lasă repede nevasta.
- Cine vorbeşte tot ce doreşte aude tot ce nu doreşte.
- Câinele spuse câinelui, iar acesta cozii.
- Dacă cu vorba s-ar face pilaf, untul, cât un munte, să fie de la mine!
- Dacă vorba este de argint, tăcerea e de aur.
- Dacă vorbeşti ies vorbe, dacă nu vorbeşti te chinuieşti.
- Gura lumii nu este sac s-o legi.
- Gura neruşinatului fără cheie cheie se deschide.
- Limba-i mică dar păcatul mare.
- Limba n-are os, se învârteşte încotro vrei.
- Mănâncă bucata mare , dar nu vorbi la fel.
- Ochii şi sprâncenele, restul vorbe.
- Omului totul i se trage de la limbă.
- Rana de cuţit se vindecă, cea de limbă, nu !
- Vorba nu face gaură.
- Vorba nu intră-n traistă.
- Vorbăria goală nu ţine de foame.
- Vorbind nu se toceşte gura.
Vreme
- A ţinut cât postul Paştelui.
- Dacă nu plouă, tună.
- Iarna are ochii umezi.
- În satul fără cocoşi, dimineaţa nu vine.
- O întreabă pe ploaie: „Încotro te duci?” şi ea răspunse: „La nuntă sau la târg.”
- Omul vesel e ca soarele, luminează acolo unde intră.
- Până nu fulgeră, nu tună.
- Ploaie de vară trece repede, însă trece şi prin cămaşă.
- Să nu plouă în martie şi să nu înceteze în aprilie.
