Sănătate şi frumuseţe – Supleţea

Supleţea este necesară pentru a coborî o scară cu graţie, pentru a dansa, pentru a cădea fără să te loveşti, pentru a face sport, pentru a face o mulţime de gesturi obişnuite în viaţa cotidiană.

O calitate fizică ce ţine de elasticitatea tendoanelor şi a muşchilor. Un trup lipsit de supleţe, oricât de armonios ar fi construit, nu poate să placă, fiind lipsit de vioiciune, bătrînicios.

Supleţea este un indiciu de tinereţe, dar ea nu este apanajul tinereţii. Există copii care nu sunt dotaţi cu supleţe şi oameni maturi care nu sunt rigizi. Oamenii nu se nasc cu tendoanele „elastice”. De multe ori se întâlnesc copii care, dacă nu fac gimanstică sau nu se mişcă suficient, nu pot face anumite mişcări doveditoare de supleţe. Cerând unui grup de copii aşezaţi jos, cu picioarele întinse şi desfăcute, să atingă solul cu capul, se constată că numai unul din patru reuşeşte.

Supleţea este o calitate care se poate obţine şi întreţine, şi acest lucru este chiar obligatoriu, căci altfel, cu vârsta, mişcările devin mai limitate şi către cincizeci de ani se instalează anchiloza.

Supleţea indică tinereţea reală, nu numărul anilor. Vârsta se măsoară după lărgimea mişcărilor. Oricare ar fi data naşterii dumneavostră, dacă reuşiţi:

• să faceţi o tumbă;

• aşezaţi pe jos, să atingeţi genunchii cu capul fără să ridicaţi picioarele;

• să coborâţi două scări deodată;

• să faceţi „podul”;

• vă puteţi considera de 20 de ani, chiar dacă v-aţi născut acum 40.

Dacă puteţi:

• să parcurgeţi 50 de metri sărind într-un picior;

• să atingeţi solul cu mâinile aplecându-vă în faţă fără să îndoiţi genunchii;

• să vă târâţi pe jos fără să vă ajutaţi cu mâinile, avansând zece metri;

• să vă ridicaţi de pe un scaun foarte scund fără dificultăţi;

• vă puteţi considera de 35 de ani chiar dacă aţi împlinit 50.

Dacă la 20 de ani aceste probe de supleţe vi se par grele, atunci sunteţi bătrâni. Nu iremediabil încă, dar trebuie să începeţi o luptă tenace, de zi cu zi, în care arma să fie mişcarea.

Inactivitatea fizică este factorul cel mai important care conduce la pierderea elasticităţii tendoanelor şi a muşchilor. Sunt muşchi care în decursrul anilor lucrează în ocazii rare, ei sunt dispuşi la scurtare şi anumite mişcări comandate de ei devin penibile.

Inutilizarea articulaţiilor are ca efecte anchiloza, până la impotenţa funcţională, şi tulburările circulatorii. Sângele circulând defectuos, în jurul articulaţiilor, atunci când contracţiile muşchilor vecini sunt rare sau prea puţin intense, lichidele organice stagnează, formează depozite toxice. Rezultatele sunt durerile diverse, rigiditatea, reumatismul, guta şi deformarea corpului.

Gesturi cotidiene pentru menţinerea supleţii:

• Atunci când faceţi patul sau când căutaţi ceva într-un sertar situat mai jos, în loc să să vă înclinaţi, ceea ce favorizează rotunjirea spatelui, îndoiţi genunchii depărtându-i şi stând pe vârfurile picioarelor. Efectuaţi astfel, în afară de gesturile necesare, un foarte bun exerciţiu de flexiune şi extensie.

• Lustruirea podelelor sau aplecarea pentru a ridica un obiect de jos sunt alte gesturi care pot fi înlocuite cu mişcarea de mai sus.

• Când vă legaţi şireturile de la pantofi, aşezaţi piciorul pe coapsa opusă, genunchiul fiind depărtat, în loc să vă aplecaţi. Faceţi o mişcare bună pentru muşchii aductori ai coapselor.

• Dacă doriţi să vedeţi ceva în spatele vostru, nu întoarceţi tot bustul, ci numai capul, mişcarea va fi mai graţioasă şi veţi obliga muşchii gâtului să lucreze.

• Pe cât posibil, nu luaţi liftul. Urcaţi şi coborâţi scările câte două trepte, în vârful picioarelor. E un exerciţiu foarte bun pentru pulpe şi picioare,, echilibru şi supleţe.

• Dacă nu sunteţi îmbrăcaţi de ocazie, alergaţi ca să prindeţi autobuzul sau pentru a ajunge la o ţintă oarecare.

• Jucaţi-vă şi alegaţi cu copiii sau căţelul. Nu-i supravegheaţi de pe o bancă în grădină sau parc.

• Nu evitaţi să săriţi peste o piatră, un şanţ sau alt obstacol. Aveţi aşa de rar ocazia!

• Când staţi culcaţi în pat sau pe plajă, întindeţi braţele în prelungirea corpului şi căutaţi să întindeţi alternativ mâinile şi picioarele ca şi cum aţi dori să atingeţi un obiect depărtat. Veţi lupta contra tasării vertebrelor.

Acestea sunt câteva exemple. Veţi găsi multe altele în activitatea voastră zilnică. Gândiţi-vă că orice gest inutil, obositor, poate deveni binevoitor. Faceţi din viaţa cotidiană un antrenament urmat de foarte bune rezultate.