Povestea adevărată a lui Heinrich Harrer, un alpinist austriac, care se împrieteneşte cu Dalai Lama, în perioada în care China preia conducerea în Tibet.
Acesta este încă un film renumit pe care eu reuşesc să-l văd destul de târziu, dar trebuie să recunosc că mi-a depăşit toate aşteptările.
După ce 11 alpinişti eşuează căţărarea pe vârful Nanga Parbat, din India, austriacul Heinrich Harrer (Brad Pitt), decide că este de datoria lui să aducă această glorie în ţara sa, chiar dacă acest lucru înseamnă să-şi lase singură soţia însărcinată o bună perioadă de timp.
Egoist şi singuratic, el nu reuşeşte să se înţeleagă cu cei din echipă, dar trebuie să se supună dorinţelor lor după ce vremea rea le pune viaţa în pericol. Intre timp, izbucneşte Al Doilea Război Mondial, iar ei sunt arestaţi şi închişi în tabara Dehra Dun. Heinrich Harrer încearcă de câteva ori să evadeze, însă în zadar. În cele din urmă, reuşeşte să evadeze alături Peter Aufschnaiter (David Thewlis), iar călătoria lor se sfârşeşte în cetatea sfântă Lhasa – un loc interzis străinilor. Din fericire, ei primesc aici hrană şi adăpost. Peter Aufschnaiter se căsătoreşte cu Pema Lhaki, iar Heinrich Harrer ajunge un prieten de încredere al lui Dalai Lama.
Dalai Lama îşi potoleşte setea de cunoaşterea prin ceea ce află de la Heinrich Harrer, iar Heinrich Harrer beneficiază de învăţăturile lui Buddha, reuşeşte să construiască un cinematograf, iar sfârşitul războiului, îi aduce şi înştinţarea de divorţ şi refuzul copilului de a ţine legătura.
Filmul „Şapte ani în Tibet” ne încântă cu minunate peisaje din Munţii Himalaya, acoperiţi cu zăpadă, satele tibetane. Ne prezintă costumele lor uimitoare şi ne familiarizează cu ceremoniile religioase.
Ignorând comentariile negative despre Brad Pitt, eu zic că acest rol i s-a potrivit foarte bine. Deşi pe alocuri, accentul îi mai scapă puţin, jonglează foarte bine cu aroganţa de început, şi blândeţea de la sfârşit, şi devine un om foarte înţelept pe parcursul filmului.
Filmul are o perspectivă oocidentală, este adaptarea după o carte relatată de un european ce a trăit o perioadă bună de timp în Tibet. Cultura tibetană este tratată cu mult respect. Unii s-au plâns că se vorbeşte prea puţin despre Dalai Lama, şi prea mult despre Heinrich, dar să nu uităm că aceasta este povestea lui Heinrich, şi nu o polemică politică. Este interesant cum poveştile oamenilor se intersectează şi toată lumea este conectată.
