Henryk Sienkiewicz (1846-1916), romancier si nuvelist, unul dintre cei mai prolifici scriitori polonezi, a primit in anul 1905, Premiul Nobel pentru romanul Quo Vadis, opera inspirata de persecutiile crestinilor in timpul imparatului Nero. Motivatia juriului Nobel atunci cand i s-a acordat premiul a fost “pentru meritele sale exceptionale”.
Quo Vadis se deruleaza in antichitatea latina, in vremea lui Nero, un imparat cabotin, interesat in primul rand de propria imagine. Meritele artistice ale operei rezida in rasfrangerea deosebit de plastica a lumii pagane.
Lecturand biblioteci intregi de opere consacrate primelor secole ale crestinismului, Sienkiewicz a reconstituit universul insolit de la inceputul erei noastre, in care iubirea crestina razbate ireversibil intr-o lume puternic demoralizata. Cei curati pot invinge doar prin dragoste si credinta curata in Dumnezeu.
Henryk Sienkiewicz a fost obsedat de ideea ca opera sa sa fie “cat mai adevarata si sa dea impresia realitatii”, cunoscandu-se ca pana si in clipele de ragaz era sub imperiul trairilor, intrigilor si dramatismului vremurilor reinviate. “Am compus si am in minte atatea scene splendide – se confesa romancierul – incat numai de as avea sanatate si putere, si Quo Vadis va fi mai elevat decat tot ce-am scris pana acuma.” Si asa a si fost! Meritele sale ca scriitor au fost recunoscute de juriul premiului Nobel, si de generatiile ce au urmat intelegand ca el a lasat o opera de exceptie pentru imbarbatarea inimilor. Exact ce isi putea dori un suflet polon, iar “el a fost insusi sufletul polon”, cum aprecia Nicolae Iorga.
Iata cateva citate celebre din cartea Quo Vadis, care mie mi s-au intiparit in minte:
“Toate limbile si tainele si toate stiintele n-au sa fie nimic fara iubire, care e marinimoasa, rabdatoare, care nu face rau, nu doreste onoruri, indura totul, crede oricui, spera mereu si invinge.”
“Sa iubesti nu e suficient, trebuie sa stii sa inveti pe altul arta dragostei. Placerea o simte si plebea, chiar si animalele. Omul adevarat, insa, tocmai prin asta se deosebeste de animale. El transforma dragostea intr-o arta nobila si, bucurandu-se de ea, e constient de valoarea ei divina. Astfel, nu-si satisface trupul, ci si sufletul.”
Quo Vadis, o carte pe care eu am citit-o cu sufletul la gura si nu am putut sa o las din mana decat la final. Istorie, intrigi, dragoste, credinta in Dumnezeu, sacrificii, pe toate le vei regasi in aceasta carte.
Lectura placuta!
