Povestea primului meu tatuaj

Decizia unui tatuaj, dar cu poveste!

Oamenii au optat pentru tatuaje cu mulți ani în urmă. La început, pirații și marinarii își făceau diverse tatujele. Ele reprezentau locurile pe care le-au traversat. Era un semn de recunoaștere, un semn distinct. Apoi, tatuaje diverse au început să se regăsească pe brațele pușcăriașilor.

Cu timpul, tot mai multe persoane au ales să-și facă un tatuaj. Prin urmare, s-au dezvoltat adevărate centre unde te poți tatua. Tatuatorii sunt adevărați artiști și lucrează impecabil, în condiții sigure. Am ales să-mi fac un tatuaj pentru că așa am simțit. Al meu are o poveste în spate și desenul este exact ce mi-am dorit. Nu regret și zi de zi îmi place tot mai mult!

Povestea primului meu tatuaj

Am admirat întotdeauna tatuajele oamenilor când eram la plajă. Eram uimită, uneori, de numărul lor, de dimensiune și locul unde era tatuat. Dar nu am judecat niciodată decizia lor. Fina mea are niște tatuaje tare frumoase și am admirat-o pentru ideile ei. Eu nu mi-am dorit unul, nu mă tentase ideea. Până într-o zi când…

Ziua în care am simțit că vreau un tatuaj cu Kira, pentru Kira

Kira este câinele meu, puiul meu de ciobănesc german. O am de la 2 luni și acum are 4 luni. 2 luni intense în care am trecut prin sentimente de iubire și afecțiune extreme! Așa s-a născut și dorința unui tatuaj cu ea. Îmi place să stau cu ea, să o privesc cum își savurează mâncarea.

Venisem într-o zi din oraș și era timpul pentru prânz. I-am pus bobițele în farfurie și m-am așezat pe scări să o privesc. O admiram cât de mult a crescut și cum s-a dezvoltat. Când și-a terminat bobițele, a venit la mine. S-a strecurat prin spatele meu. Stăteam cu coatele pe genuchi și ea și-a strecurat capul pe sub ele. Am simțit că cere o îmbrățisare și exact asta am făcut. Nu am stat mult așa, că nu are răbdare, așa sunt puii, dar au fost câteva clipe magice.

În acel moment, mi-am spus că acea îmbrățișare o doresc imortalizată. Nu poză, ci un tatuaj pentru a o avea mereu cu mine. I-am doar soțului despre decizia mea. Am început să caut idei de desen și am discutat cu Cătălin pentru o programare. Îi spusesem cam ce anume îmi doresc. El urma să-mi facă câteva propuneri.

Ziua cea mare, ziua tatuajului!

Despre decizia mea, am spus la foarte puține persoane. Știam că unii nu vor fi de acord și chiar vor încerca să-mi spună că e o decizie proastă. Nu doream că cineva să-mi răpească bucuria. Unii au grijă să o facă după ce l-au văzut, dar nu a contat.

În ziua cea mare, m-am prezentat la salon. Cătălin e un tip tare simpatic și atent la detalii. A realizat desenul care urma să fie tatuajul meu. Puteam să modific orice, dar nu aveam ce. Era exact ce îmi doream și exprima ceea ce simt pentru Kira.

A durat cam 3 ore, cu mici pauze, iar la final eram extrem de încântată. Nu e o procedură dureroasă. E drept că eu sunt destul de rezistentă la durere. Pe mine nu mă sperie nici acele, nici durerea. Așa că a fost ok!

Îngrijirea tatuajului – respect față de munca artistului și față de desen

Este foarte important să îngrijim tatuajul pentru a ne putea bucura mai mult timp de el în stare impecabilă. Mi s-a aplicat o folie care a etanșat impecabil. Câteva zile am avut grijă să nu ajungă apă cu gel de duș în acea zonă. În ziua a treia, totul a ok și Cătălin mi-a permis să îndepărtez folia.

A fost o etapă mai puțin plăcută, dar a trecut. Folia am îndepărtat-o cu răbdare și totul a fost ok. La duș, am avut grijă de acea zonă. Tatuajul a fost spălat cu săpun lichid, Protex, și cât de des aveam posibilitatea, aplicam cremă, Bepanthen.

Cătălin mi-a spus că îngrijirea tatuajului este o formă de respect față de mine și pielea mea, dar și față de munca sa. Prin urmare, l-am îngrijit cu mare atenție. Urmă să merg după 4 săptămâni, la mici retușuri, dar cum plec la mare, am decis să fac corecturile la întoarcere.

Aplic zi de zi, cât de des îmi amintesc, cremă cu SPF 50 pe tatuaj. În vacanța de vară, la mare și la soare, va trebui să aplic constant cremă cu factor de protecție cât mai mare.

Ce faci dacă te plictisești de tatuaj?

Aceasta a fost una dintre întrebările adresate. Oare te poți plictisi de ceva care îți stârnește o emoție puternică? Eu consider că nu. Nu pot să spun că m-am obișnuit cu tatuajul meu. Asta pentru că de fiecare dată când îl privesc, îmi este tot mai drag. Și îmi amintește de îmbrățișarea sinceră a Kirei.

O am mereu cu mine și povestea din spatele tatuajului este cea mai importantă. Nu simt nevoia să mă justific în fața oamenilor care se minunează, mă judecă sau râd de decizia mea. Există lucruri pe care nu le poți explica oamenilor și nici nu e nevoie.

Îmbrățișarea mea cu Kira din tatuaj este precedată de simbolul iubirii necondiționate. Pentru că doar un câine te poate iubi mai mult decât pe sine însuși. Un câine te iubește necondiționat. Simte când ai nevoie de o îmbrățișare, de afecțiune prin lins și priviri dulci. Dar te și mușcă în joacă ca să îți distragă atenția de la gânduri rele sau vești proaste.