Toamnă
Iată aşadar şi toamna
Ca un noian efervescent de sentimente,
O scurgere uniformă şi vampirică
A sevei
Din canalele bulbucate,
Închistate în trupurile sortite morţii …
Într-o imensă uitare de sine,
Frunza ruginie a falnicului stejar
Se desprinde
Neputincios-melancolică
Şi se avântă spre lumea misterioasă
De dincolo de hotare.
Uneori strigăm şi noi ca şi frunzele,
Fără să ne audă nimeni,
Nici noi, nici trecutul.
Ceva ne-a pus barieră sunetelor să evadeze,
Spre a nu se răspândi în neantul gol,
Tulburând pacea firii …
Prea repede, ca un vis a trecut,
Un vis de vară a unei frunze,
Şi iată-ne acum la capătul puterilor …
Abundenţă de imagini,
Triluri târzii,
Aburul bucătăriei de vară,
Dar mai ales pieptul mi se sparge
De sentimentul covorului nesfârşit de frunze
În care alunec iremediabil
Spre un ultim prag,
Acela de
Materie organică.
- Ecouri strivite
… Port în sufletul meu
Limbile de foc ale dragonului azuriu
Încolăcindu-se în ritmul păsării Phoenix.
Incandescente, fluvii fumegânde,
Mă cuprind sadic, storcându-mi vlaga din mine.
Simt ucigaş trăirea fizică prin exterior,
Ca pe o povară, incomensurabilă
Cu sentimentul libertăţii absolute,
Şi numai în aceste momente,
Spaţiile imaginaţiei mele
Se strâng vijelios într-o sferă fără graniţe,
Dar insignifiantă faţă de măreţia veşnică a gheţii …
………………………………………………
Cobor acum, printr-o supremă sforţare
În adâncurile vulcanului,
Şi mă ustură lacrimile de foc
Ale destinului.
Nu, nu voi putea lupta cu el,
E prea mare şi mândru,
Acest dragon de aburi şi flăcări …
În lumina irişilor lui azurii,
Puterile mele se topesc nebunatic
Şi-n vânt se destramă vijelioase
Acoperind întinsuri fără de margini …
- Matematică
Un salt balistic
Are întotdeauna
O axă de simetrie ce trece prin
punctul de maxim
Apoi, cazi,
Tinzând asimptotic
Spre o funcţie de grad inferior.
Desprinderea de pe traiectorie …
Iată idealul nefiresc
al frunzei în cădere,
Al oricăruia.
Dar lupta aceasta este oarbă
Şi doar aparent,
Imposibilă.
- Am vrut
Am vrut să prind un colţ de vis
Şi iată, timpul trece.
O clipă doar de paradis
O oază de lumină rece …
În zbor m-am aruncat deschis
Dar timpul trece, trece, trece …
- Fără cuvinte :
…………………………..
…………………………..
Poezia aceasta este insensibilă
Deoarece n-are sens.
Poezia aceasta este nesimţită
Pentru că nu se simte.
Ea de fapt s-a terminat de mult,
Înainte de a fi scrisă,
Aşa că nu înţeleg,
De ce a mai fost citită.
