Parcul Naţional Piatra Craiului – Braşov, Argeş – România

Muntele, lung de 20 km, este o ţâşnire semeaţă de calcar cu versanţii extrem de abrupţi. Creasta este  atât de ascuţită încât poţi să-ţi tai tălpile călcând pe ea. Abrupturile Pietrei sunt fragmentate de numeroase hornuri, numite padini.

Piatra Craiului arată ca un labirint vertical multiplicând peisajul într-o alternanţă de terase suspendate, brâne, pereţi inaccesibili şi turnuri de piatră.

Cabana Ascunsă încă trăieşte, aici găseşti lemne  tăiate, apă de izvor, şi ceva de mâncare.  Când pleci nu uita să laşi şi tu o mică ofrandă pentru spiritul muntelui.

De la Cabana Ascunsă porneşte spre sud şi spre nord, Brâul de Mijloc, o cărare secretă ce conduce spre poieni liniştite şi cetăţi de calcar ruinate, de o frumuseţe rară. Taina Brâului de Mijloc nu este cunoscută decât de puţini oameni, ea se transmite prin generaţii, de la om la om.

La poalele acestor creste calcaroase, găsim pajişti întinse.  Acest ansamblu armonios este bogat în floră şi faună, şi de aceea în anul 1999, când s-a pus problema constituirii parcurilor naţionale în România, Piatra Craiului a fost printre primele propuse.

Iarna aici se adăpostesc capre negre, cuibăresc păsările, tot aici este şi domeniul ultimilor lupi şi urşi ai Europei.

Din păcate, nici acest parc naţional nu  a scăpat de mână muncitorilor forestieri.  Tot mai multe zone defrişate ne dovedesc acest lucru. Un alt detaliu care strică aspectul frumos al parcului, îl reprezintă construcţiile nearmonizate cu peisajul.

Peştera Colţul Chiliilor arată ca un altar creştin, iar Grota, de numai 20 m, are faima că face minuni. Legenda spune că aici, cu mul timp în urmă, se ţineau slujbe pentru a aduce ploile la secetă sau pentru a le opri, în caz de inundaţii.

Cele mai multe efecte negative ce distrug parcul se datorează turismului nereglementat. Amenzile pentru campări la voia întâmplării sau pentru focuri de tabară, sunt simbolice, şi rar se aplică.