Palatul Schönbrunn – Viena, Austria

Vechea reşedinţă a Habsburgilor, palatul Schönbrunn a fost construit pe terenul achiziţionat de Maximilian II în 1569. La acea vreme, acolo era zonă de pădure, cu mult înafara oraşului. În timpul asediului turcilor din 1683, pădurea a fost distrusă. Pe terenul rămas liber a fost construit acest palat frumos, după proiectul arhitectului Johann Fischer von Erlache, între 1695 şi 1713. Din planul original, azi putem admira prea puţin, împărăteasa Maria Tereza a dispus refacerea interiorului în stil rococo.

Faţada a fost modificată în perioada 1817 şi 1819 când s-a zugrăvit în culoarea caracteristică “galben de Schönbrunn”.

Marea Galerie te va impresiona prin dimensiunile ei, lungă de 40 metri şi lată de 10 metri, este realizată în stil rococo, cu ferestre înalte, oglinzi splendide de cristal, candelabre şi stucturi albe cu auriu. Această galerie se foloseşte şi în ziua de azi pentru recepţii şi banchete oficiale.

Sala oglinzilor cu ornamente unice alb cu auriu şi oglinzi de cristal, ne prezintă gustul rafinat al Mariei Tereza.

Sala milioanelor – acest nume este dat de lambriurile din lemn de trandafir din sală, ce au costat un milion de guldeni (moneda din acea timpuri a Austriei). În această sală, Maria Tereza primea diferite audienţe.

Sala lui Napoleon – Între anii 1805 şi 1809, pe vremea când Napoleon a ocupat Viena, el stătea în această cameră. Pereţii sunt împodobiţi cu tapiserii flamande din secolul al XVIII lea.

Sala Vieux-Laque – interiorul sălii îmbină elemente rococo şi arta chineză, lambriuri lăcuite din Beijing, cu modele de peisaje, păsări şi flori ornate cu aur. După moartea soţului Mariei Tereza, Franz Stephan, în 1765, ea a adus în această sală câteva portrete cu soţul său.

Salonul albastru chinezesc este împodobit cu tapet albastru, din hârtie de orez. Aerul oriental al salonului este dat de vasele şi mobilierul lăcuit din Japonia.

Salonul împărătesei Elisabeta – aici găsim portrete ale împăratului Iosif I copil şi al surorii sale, Maria Antoaneta.

Sala de porţelan – era sala de studiu a Mariei Tereza, pereţii sunt acoperiţi cu rame sculptate în lemn şi vopsite în albastru, ce imită bine porţelanul.

Sălile Bergl – Maria Tereza avea o pasiune pentru peisajele exotice, de aceea aici puteţi admira grădini pictate în fresce, de Johann Wenzl Bergl.

Capela a fost remodelată în 1740 de Maria Tereza, altarul de marmură a fost realizat de Georg Raphael Donner, iar Paul Troger a pictat fresca de pe tavan, Căsătoria Fecioarei.

Mare parte din palat, aşa cum arată el azi, a fost creat în timpul domniei împărătesei Maria Tereza. După ce tatăl ei a hotărât să schimbe legea privind succesiunea la tron, permiţând ca de acum înainte şi femeile să poată prelua domnia ţărilor habsburgice, Maria Tereza obţine coroana în 1740. În primii ani de domnie pierde provincii din Italia şi Polonia, în timpul războaielor, apoi ea îşi va pune amprenta asupra politicii naţionale a Austriei, introduce educaţia obligatorie prin îmbunătăţirea situaţiei sociale a ţăranilor şi înfiinţarea unor structuri administrative.

Chiar dacă a fost o fire nestatornică în tinereţe, după moartea soţului ei, Franz Stephan von Lothringen, în 1765, împărăteasa a purtat doliu toată viaţa. Ea a avut 16 copii, însă doar zece au reuşit să treacă de vârsta adolescenţei.