Modul cum se organizează orarul meselor, precum şi succesiunea felurilor de mâncare la o masă se numără printre factorii deloc neglijabili pentru păstrarea sănătăţii. Unii oameni mănâncă într-o zi de câte ori le este foame sau numai în jurul orei 17, când vin de la job, iar alţii de necrezut, mănâncă atât de dezordonat şi de incomplet în timpul zilei, încât se trezesc noaptea ca să îmbuce ceva, pentru că îi doare sau îi “arde” la stomac.
Toate aceste exemple denotă dezordine în programul de viaţă, dezordine care, bineînţeles, va influenţa nefavorabil capacitatea şi randamentul de muncă al omului şi, în timp, îi va şubrezi sănătatea.
Corpul are permanent nevoie de hrană – combustibilul care asigură energia cerută de fiecare clipă – viaţa desfăşurându-se şi ea fără întreruperi. De aceea, alimentele trebuie consumate cu rost, după un anumit orar.
Orele fixe de masă sunt o condiţie importantă pentru o alimentaţie echilibrată. Când suntem înfometaţi şi mâncăm cu plăcere o mâncare bună, salivăm din belşug, iar la nivelul stomacului se produc contracţii şi o secreţie abundentă de sucuri gastrice în vederea actului de “mistuire” a alimentelor. Acestea sunt condiţii ale unei bune digestii. Orarul meselor contribuie la educarea acestor funcţii în interesul unui randament maxim, creează obişnuinţe, reflexe. Aceasta face ca secreţiile digestive şi senzaţia de foame să survină în fiecare zi, la aceeaşi oră. Apariţia senzaţiei de foame şi declanşarea secreţiilor digestive se intercondiţionează de altfel. Dar dacă orele obişnuite de masă nu se respectă şi nu ingerăm alimente în concordanţă cu acest orar, sucurile digestive din stomac secretă ” în gol”. De aici pot decurge urmări supărătoare, deoarece, negăsind în stomac hrana pe care să o digere, sucurile digestive pot ataca mucoasa stomacului, făcând să se instaleze, în timp, diferite boli. Dar masa servită la ore neregulate mai are şi alt neajuns. Sucurile digestive se formează şi se elimină în stomac în timpul cât omul mănâncă, dar şi atunci când senzaţia de foame se asociază cu gândul la o mâncare dorită. Dar, fie că am mâncat, fie că nu, secreţia încetează şi nu mai poate reapărea decât după câteva ore. În cazul acesta, când totuşi, la scurt timp după aceea, încercăm să mâncăm, stomacul nu va mai fi capabil să secrete cantitatea de sucuri necesare unei bune digestii. În virtutea obişnuinţei, omul va ingera însă cantitatea de alimente corespunzătoare unei mese obişnuite – până la senzaţia de saţietate. În această situaţie digestia se face incomplet, se prelungeşte supărător şi senzaţia plăcută, euforică, care în mod firesc trebuie să urmeze saţietăţii, se va transforma într-un chin. Omul este balonat, simte o greutate în capul pieptului şi nu este în stare să întreprindă nimic, digestia prelungindu-se până târziu, în cursul după-amiezii. Din aceste motive omul renunţă la masa de seară, iar peste noapte nu se odihneşte, căci la un moment dat este chinuit de foame şi iată cercul vicios creat. Astfel de situaţii dezorganizează mesele şi întreg programul de viaţă al individului, şi nu fără urmări – uneori grave – pentru sănătate.
