Ca dovezi ale înţelepciunii populare, proverbele turceşti dau indicaţii asupra modului de a fi şi a gândi al creatorilor lor. Numărul mare de paremii grupate sub termenul „înţelepciune” este elocvent în acest sens. Multe dintre acestea sunt formulate ca sentinţe, adevăruri de necontestat, apropiindu-se de maximele culte, dar deosebindu-se de ele prin simplitate: „Copacul uscat nu are fructe”; „Dacă e seară – culcă-te, dacă e dimineaţă – mergi”; „Şi pe pământ şi sub pământ la fel este”.
Extrem de multe proverbe turceşti fac elogiul prudenţei, cumpătării, calităţii ce par a fi mult preţuite de popor, frecvenţa paremiilor consacrate lor putând fi pusă în relaţie cu o anume experienţă a istoriei care pulsează sub înveliş metaforic.
„Sângele nu se spală cu sânge, ci cu apă”; „Fiecare trebuie să ştie unde va ţinti săgeata aruncată”; „Nu trezi leul din somn!” relevă această experineţă a istoriei trăită de omul obişnuit, filozofia celui care, ca ultim ostaş, a participat la creşterea şi descreşterea imperiilor.
Năravuri
- Aşa a fost, asa va rămâne.
- Beţivul începe să se gândească după ce se trezeşte.
- Bruma nu ofileşte vânăta amară.
- Copacul din rădăcină putrezeşte.
- Ce se scrie la cârciumă, se citeşte în iad.
- Cuminţenia piscii ţine până la vederea şoarecelui.
- De beţiv şi nebunul fuge.
- Găina care se plimbă mult se întoarce cu murdărie pe picioare.
- Iarba ce nu-i place şarpelui creşte lângă gaura lui.
- Nu e ruşinos să te abaţi din drum, e ruşinos să nu revii la drum.
- Pentru berbec coarnele nu sunt o povară.
- Puiul de lup nu ajunge câine.
Nebuni
- Când îl vezi pe nebun, fugi din drum.
- În fiecare saă – un nebun, în casa noastră – toţi.
- Nebunul nu plânge, înţeleptul nu râde.
Necazuri
- Au întrebat-o pe cămilă: „Ce îţi place mai mult, coborâşul sau urcuşul?” şi ea răspunse: „Cu povară, pe amândouă să le ia dracul.”
- Bineţe i-am dat, pagubă am căpătat.
- Cap fără durere are doar sperietoarea din bostană.
- Ceaţa pe vârful muntelui şi necazurile pe capul omului nu se sfârşesc.
- Cine fuge de ploaie dă de grindină.
- Cine îşi ascunde necazul leac nu găseşte.
- Cine n-a gustat amarul, nu ştie ce e dulcele.
- Este mai bun un necaz decât o mie de sfaturi.
- Necazul cere răbdare.
- O durere face să uiţi pe alta.
- Paguba este ca o cămaşă de foc.
- Pasărea cu o singură aripă nu zboară.
- Pe cămilă o întrebară: „Ce îţi place mai mult, coborâşul sau urcuşul?”, şi cămila răspunse: „Ce au făcut cu drumul neted, l-au înălţat la cer?”
- Pe om necazul şi pe perete igrasia îl doboară.
- Sufletul se satură şi de suferinţe şi de distracţii.
- Vestea proastă repede se-aude.
Negustorie
- Carnea ieftină face supă fără gust.
- Cine înşeală se înşeală.
- Cine nu dă înapoi ce-a luat, nu găseşte ce caută.
- Cumpără lucru bun şi nu-i purta de grijă.
- Cumpără vânt şi vinde crivăţ.
- Dacă n-ai miere, n-ai nici limbă de miere?
- Zece bani marfa şi douăzeci vama.
Neînţelegeri
- Când se ciocnesc două ulcioare unul singur se sparge.
- În mâncarea fiartă nu se pune apă rece.
- Lucrurile s-au încâlcit ca părul.
- Unde mulţi se strâng acolo-i bucluc.
- Zici: „tu ştii” şi scapi de ceartă.
Noroc
- Calul fără noroc ajunge la căruţă.
- Cine vine, vine cu norocul.
- Câinele fără noroc adoarme spre dimineaţă.
- Lingura e după noroc.
- Miera o mănâncă nu cel cu degetele lungi, ci cel care are noroc.
- Nimeni nu ia norocul altuia.
- Norocul nu coboară din cer cu coşul.
- Soarta frumosului este urâtă.
Observaţii practice
- Apa curge, ochii privesc.
- Calul se îngraşă în şapte zile, iar câinele când mănâncă.
- Cel nou face să se vorbească de cel vechi.
- Dovleacul nu se leagă de ciupercă.
- Frumuseţea nu se mănâncă pe pâine.
- Păr pe ou nu creşte.
- Vara oricine dă de mâncare la vrăbii.
Om
- Aurul se încearcă în foc, iar omul în nevoi.
- Ce îşi face omul singur, nu dezleagă o lume întreagă.
- De-ar şti omul când moare, şi-ar săpa singur groapa.
- Nu te sprijini de copac, se usucă.
- Omul vorbeşte des despre ce îi place.
- Pe om îl strică prietenii.
- Sufletul omului este acolo unde îl doare.
Patrie
- A te lăuda în străinătate e ca şi cum ai cânta în baie.
- Bufniţa nu lasă ruina pentru o grădină de trandafiri.
- Curajul se vede în apărarea patriei.
Plâns
- Cine cade singur nu plânge.
- Cine plânge pentru altul rămâne fără ochi.
- Doar mama plânge din inimă, restul se prefac.
- Orice plâns are şi râs.
Prietenie
- Ai grijă de cal ca de un prieten, însă încalecă-l ca un duşman.
- Cine caută prieteni fără cusur rămâne fără prieteni.
- Dacă vecinu-i bun stai pe loc, chiar dacă locul e rău.
- Decât prietenia neştiutorului, mai bine duşmănia învăţatului.
- E greu să te saturi de o zi frumoasă şi de un prieten bun.
- Orice să fie nou, dar prietenul vechi.
- Prietenul te face să plângi, duşmanul să râzi.
Prostie – Ignoranţă
- Ascultă ca oaia fluierul.
- Ce – ţi-ai închiriat gura?
- Coarnele ies în urma urechilor, dar le întrec pe acestea.
- Decât să mă apere vulpea, mai bine să mă sfâşie leul.
- Ignoranţa este mai rea decât durerea de cap.
- Înalt de statură şi gol sub picioare.
- Mai repede sare cămila oarbă şanţul decât înţelege prostul.
- Nu dau de doi bani sare pentru ciorba rea şi sfaturio pentru capul prost.
- Până se gândeşte deştepul, prostul îşi însoară băiatul.
- Praful covorului se termină, vorba prostului niciodată.
- Prostul a aruncat o piatră în fântână şi 40 de deştepţi n-au putut s-o scoată.
- S-a dat jos de pe cal şi s-a urcat pe măgar.
Prudenţă
- Arma chiar stăpânului îi este duşman.
- Cine îşi ţine gura îşi salvează capul.
- Cine răspunde la invitaţia lupului trebuie să meargă însoţit de câini.
- Câte şiretlicuri ştie vânătorul, tot atâtea căi de scăpare cunoaşte şi ursul.
- Crezi în proprii tăi ochi mai mult decât în cuvintele altora.
- Măsoară de două ori şi taie o dată.
- Nu căsca gura, cască ochii!
- Nu în orice loc unde oboseşti se face han.
- Satul cu mulţi copaci e apărat de ape.
- Un cui salvează o potcoavă, o potcoavă salvează un cal.
