Cunoasterea este manipularea intelectuala a observatiilor verificate atent, spunea Sigmund Freud .
Exista cateva legi pe care daca le respectam, vom reusi sa ii manipulam pe cei din jur fara ca macar sa isi dea seama, si vom invata cum sa nu ne lasam manipulati:
- Legea constrastului
- Legea reciprocitatii
- Legea coerentei
- Legea autoritate
- Legea simpatiei
Sa le luam pe rand:
- Legea contrastului – Cum sa ne comportam pentru a obtine de la altii ceea ce dorim? Cum sa procedam ca sa nu cadem, la randul nostru, in plasa altora? Iti ofer cateva sfaturi legat de tehnicile de manipulare.
Iata o povestioara cu talc: Un tanar novice si un calugar se plimbau prin gradina manastirii, citind si comentand impreuna diferite pasaje din Biblie. La un moment dat, au simtit nevoia unei tigari, dar, nestiind daca incalca vreo regula fumand in timpul studiului, s-au hotarat sa ceara, dupa masa, permisiunea parintelui staret. Cand s-au intalnit a doua zi, calugarul fuma linistit, spre nedumerirea novicelui:
“Frate, mie staretul mi-a interzis sa fumez, tie cum de ti-a permis?”
“Nu stiu… Tu ce i-ai spus?”
“I-am cerut sa-mi dea voie sa fumez in timp ce citesc Biblia.”
“Vezi, aici ai gresit. Eu i-am cerut sa-mi dea voie sa citesc Biblia in timp ce fumez.”
De ce o cerere formulata intr-un anumit mod este respinsa pe cand aceeasi cerere, formulata intr-o alta maniera este aprobata? Ce determina o persoana sa accepte dorintele noastre? Si ce ne impinge pe noi sa acceptam dorintele altora, deseori fara nicio placere si impotriva interesului nostru, pierzand adesea timp si bani?
Exista, bineinteles, tehnici strict manipulatoare, cum ar fi programarea neurolingvistica si hipnoza, care permit ocolirea comportamentului rational al interlocutorului, pentru a accede direct la comportamentul inconstient al acestuia.
Fara a merge insa chiar atat de departe, putem sa observam in fiecare actiune a noastra dorinta de a-i influenta pe ceilalti, utilizand instinctiv tehnici mai mult sau mai putin corecte. Este suficient sa privim in jur: de la copilul care plange ca sa obtina o jucarie, pana la spalatorul de parbrize din intersectie, care intai stropeste parbrizul si apoi il intreaba din ochi pe sofer daca este de acord, toti duc o lupta permanenta pentru a obtine ceva de la altcineva. Este natural, si noi procedam la fel. Sa pornim de la o premisa: lumea contemporana este atat de complexa, incat, pentru a ne descurca in sarcinile noastre cotidiene, ne-am dezvoltat inca din copilarie o serie de programe de comportament in baza carora reactionam automat la situatiile intalnite, fara a ne face un calcul global.
De exemplu, daca cineva ne face un cadou, suntem “programati” sa ne simtim datori si sa cautam sa ne revansam cat mai curand. La fel, avem programe care ne obliga sa ne conformam asteptarilor comunitatii in care traim, sa ne tinem de cuvant, sa ne supunem autoritatii. Aceste programe functioneaza, de obicei, bine si au utilitatea lor sociala: cine nu-si respecta obligatiile nu este o persoana pe care se poate conta, si cine nu restituie favorurile este rapid catalogat ca ingrat. Justificari similare sunt valabile si pentru alte mecanisme. Fiecare tehnica este cu atat mai eficienta cu cat ne dam seama mai putin ca ea este aplicata.
Legea contrastului spune ca doua lucruri diferite par si mai diferite atunci cand sunt puse alaturi sau, alt sens, un lucru poate capata dimensiuni diferite in functie de contextul in care este plasat. Frumusetea acestei legi consta in faptul ca ea functioneaza nu numai perfect, ci si insesizabil. Cine o foloseste poate profita din plin de noi fara a avea niciun moment aerul ca o face. Nu credeti? Iata un exemplu pentru a putea intelege mai usor: Patronul unei agentii imobiliare afirma “Pastrez mereu in oferta 2-3 apartamente oribile la preturi umflate, in oricare zona a orasului, si pe acestea le prezint clientilor la prima lor vizita. Dupa ce vad aceste porcarii, casa pe care intr-adevar vreau sa le-o prezint li se pare minunata!”
Daca vreti sa “faceti practica” vis-a-vis de aplicabilitatea Legii Contrastului, observati de cate ori judecata voastra despre ceva este conditionata de context si incepeti sa va intrebati daca acest context este intr-adevar intamplator. Este posibil sa aveti mai mult decat o surpriza.
Cred ca suntem prea manipulati. Stim acest lucru si nu facem nimic…ne complacem spunand mereu “Ce am putea face?” si asta pentru ca tot asteptam ca altcineva sa faca primul pas…e un lant intreg.
Mai demult am avut o confruntare cu o prietenă şi vorbeam de manipulare. Este uneori o linie sensibilă între manipulare şi convingerea celorlalţi.
Cred că majoritatea ne dorim să ne impunem ideile (nativ), să convingem lumea că noi avem dreptate. Pentru asta descoperim diverse metode sau le învăţăm. Unii reuşesc mai mult decât alţii.
Cred că putem găsi multe exemple de oameni “convingători”. Ei manipulează sau îşi expun mai bine ideile?