Conform tradiţiei, la început, a fost adusă aici din satul Bogdăneşti o bisericuţă din lemn, ridicată de Bogdan I, ctitorul Moldovei. În anul 1542, peste fundaţiile acestei biserici, Petru Rareş, a înălţat o biserică din piatră, care s-a păstrat până astăzi, cu unele modificări suferite de-a lungul timpului.
Aşa cum se vede astăzi, biserica, cu hramul Sfântul Nicolae, este de forma unui trifoi, corespunzător diviziunilor: un pridvor cu dimensiuni mari, pronaosul, naosul şi altarul.
La exterior, în partea sudică are un pridvor deschis, de dimensiuni mici, aparţinând unei epoci mai recente. Biserica are două clopotniţe, una deasupra naosului, cu o bază octogonală, în timp ce baza superioară este înconjurată de un rând de nişe. Pe acest suport, se află clopotniţa, care are aceeasşi formă octogonală, cu ferestre pe patru dintre dintre cele opt laturi. A doua clopotniţă este aşezată deasupra pridvorului construit de ministrul Costea Bacioc, păstrând asemănări cu clopotniţa din timpul lui Petru Rareş.
Biserica este înconjurată de un perete înalt trapezoidal din piatră, cu două turnuri, unul în partea de nord, celălalt situat la intrarea dinspre sud, înalt şi masiv, cu o cameră deasupra, unde este situată clopotniţa.
În acest turn a fost exilat Mihail Kogălniceanu, în 1844, din ordinul lui Mihail Sturza.
Biserica este acoperită de picturi realizate de pictorul grec Stamatelos Kotronas, în 1552. În pictura murală din interiorul bisericii, tabloul votiv are fără îndoială o valoare istorică aparte; Petru Rareş este reprezentat oferind lui Iisus Hristos o biserică cu trei clopotniţe, deşi el a construit doar un turn deasupra naosului, ceea ce înseamnă că pictura trebuie să fi fost făcută mai târziu, după ce Costea Bacioc a mărit vechea biserică, adăugându-i un turn din lemn şi unul din cărămidă.
Între picturile murale din exterior se impune mai ales realizarea a două teme iconografice: Judecata de Apoi şi Scara virtuţilor. Repreznetată aici pentru prima dată , Scara virtuţilor va cunoaşte o realizarea excepţională la Mănăstirea Suceviţa.
Mănăstirea Râşca a fost un puternic centru cultural. Aici şi-a scris cronica Macarie, Arhiepiscopul Romanului, înmormântat în interiorul bisericii. Tot aici, este înmormântată şi Anastasia, mama lui Alexandru Lăpuşneanu.
Incep sa imi placa manastirile, in special cele din Bucovina. Pana acum nu intelegeam, dar sunt chiar niste bijuterii.