Sunt o persoană care are simţul umorului, dar nu atunci când e vorba de glume proaste. Am avut uneori această problemă cu glumitul, mi s-a mai reproşat că “nu ştiu de glumă”, dar cred că există o limită între glumele bune la care râdem toţi şi glumele proaste la care se râde de noi.
Mereu am considerat glumele proaste, glumele nepotrivite ca nişte mici jigniri, dar oarecum camuflate în glumă. Adică oamenii ar vrea să-ţi spună ceva, dar nu îşi permit şi atunci încearcă să îmbrace puţin cuvintele urâte într-o glumă nesărată.
M-am ferit mereu să jignesc oamenii, am preferat fie să le spun lucrurile elegant, fie să-mi ţin părerea pentru mine, dar niciodată nu mi-am permis să fac mişto de cineva, nu m-am gândit să fac o glumă proastă care ar putea fi greşit înţeleasă, nu mi-am permis să jignesc pe cineva. Toate acestea ţin de diplomaţie. Ştiu că vor fi oameni care nu vor fi de acord cu mine, şi le accept părerea, dar aşa sunt eu şi aşa cred eu că e bine.
Diplomaţia e cea care m-a oprit de fiecare dată să răspund cu aceeaşi monedă şi am preferat să zâmbesc în loc să răspund şi eu nepoliticos. Dacă oamenii se poartă urât cu mine, eu nu pot să mă cobor la nivelul lor răspunzând la fel. Consider că e mai bine să le areţi oamenilor că se poate şi altfel, că nu e nevoie să ne “bălăcărim”, ci trebuie să învăţăm să ne controlăm şi să ne respectăm.
E păcat să stricăm o prietenie pentru o glumă nelalocul ei, uneori trebuie să învăţăm să gândim frumos despre ceilalţi, doar aşa putem fi şi noi frumoşi sufleteşte.
Ne lăsăm prea mult influenţaţi de problemele şi frustrările pe care le acumulăm şi e păcat ca cei din jur să-şi facă o părere proastă despre noi. Uneori atunci când greşim şi vedem că persoana în cauza s-a supărat, e bine să conştientizăm, să ne cerem scuze şi să învăţăm din greşeală.
Arta diplomaţiei constă în a-l ţine pe adversar în expectativă. Paulo Coelho
Nici mie nu-mi plac astfel de glume. Adică prefer să mi se spună lucrurile în față, la fel cum fac și eu. Uneori apelez la diplomație, alteori le spun direct dar niciodată mascate sub formă de “miștouri” la adresa cuiva.
Roxana – așa mi se pare normal, să ai curaj să spui oamenilor în față adevărul, nu să mergi pe ocolite și să ajungi să jignești.
Problema e ca nu avem toti aceeasi parere despre glumele proaste. Unii au toleranta mai mare, altii nu. Jignirile camuflate in glume proaste sunt usor de recunoscut. Unii mai fac glume fara perdea persoanelor pe care nu le cunosc. Pe scurt, nu imi plac glumele proaste si am o toleranta destul de mare.
Mihai – mie nu mi-e greu să recunosc o glumă proastă menită să jignească, dar mi-aș dori ca acele persoane să aibă curajul să spună ce au de spus, nu să ”îmbrace” jignirea în glumă.
E nevoie de putin curaj si multi nu il au. Cunosc, din pacate, multi care se comporta asa.
Pai decat sa recunoasca ca au sarit calul prefera sa te faca lipsita de umor, adica nu e de ajuns ca te jigneste o data, mai si insista. Pe mine nu ma intereseaza ca e felul lor, unii mi-au spus ca ar trebui sa ma obisnuiesc cu caracterul persoanei, dar eu cred ca omul ar fi mai bine sa actioneze si reactioneze in functie de individ ca intr-o forma de respect.