Minunile lui Iisus, şi mai ales Învierea lui Lazăr, au aprins în mai multe suflete credinţa în dumnezeirea Lui şi nădejdea în mântuirea lumii din robia păcatului şi dobândirea vieţii veşnice. Dar totodată aceste minuni au stârnit şi multă ură şi dorinţă de grabnică răzbunare împotriva lui Iisus.
Mai marii poporului iudeu, mormintele spoite din Ierusalim, demult erau pe urmele Lui. În Nazaret au încercat să-l arunce într-o prăpastie. În templu şi pe drum, au vrut să-l ucidă cu pietre. N-au izbutit, căci încă nu sosise vremea. După învierea lui Lazăr însă, bătrânii poporului, preoţii cei mari şi cărturarii au dat mâna frăţeşte jurând moarte celui ce răzvrăteşte poporul. Iisus ştie toate acestea şi totuşi se duce la Ierusalim. Se duce ca să se împlinească Scriptura ce zice: „Spuneţi fiicei Sionului: Iată regele tău vine la tine blând şi şezând pe asină şi pe mânz, fiul celei de sub jug.” Potrivit acestei propocii, Iisus trimite pe doi din ucenicii săi zicând: „Mergeţi în satul care este înaintea voastră şi intrând în el veţi găsi un mânz legat, la care nimeni din oameni n-a şezut niciodată; dezlegaţi-l pe el şi-l aduceţi aici. Iar de vă va întreba cineva pentru ce îl dezlegaţi, aşa să-i spuneţi: Domnului îi trebuieşte. Şi mergând trimişii, au aflat cum li se spusese.” Au adus mânzul, şi Iisus călare pe mânzul asinei porneşte spre Ierusalim. Era Duminică dimineaţa, ziua când se căuta mielul de jertfă pentru Paşti. Iisus, Mielul lui Dumnezeu se apropia de bună voie şi pentru ultima dată de cetatea blestemată în care va fi jertfit. De data aceasta însă nu mai merge în Ierusalim, ca alte dăţi, pierdut în rândurile mulţimilor, ci îşi face intrarea asemenea unui rege, cu alaiul mare, cu cântece şi cu urale. Mulţimea L-a întâmpinat la poarta cetăţii cu: „Osana! Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului! Bine este cuvântată împăraţia care vine, a părintelui nostru David! Osana întru cei de sus!”
Lumea îşi aşterne hainele pe cale şi risipeşte crengi de măslin şi de finic pe unde avea să treacă cel ce venea întru numele Domnului. Ierusalimul recunoaşte pentru întâia oară că cel de pe mânzul asinei este Mesia, e Fiul lui Dumnezeu. Fariseii fricoşi tăceau şi pândeau din umbră. Iisus ajunge la templu. „Şi a intrat Iisus în biserica lui Dumnezeu şi a scos pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în biserică, rpsturnând mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei. Şi a zis lor: Scris este, casa mea, casă de rugăciuni se va chema, iar voi aţi făcut din ea peşteră de tâlhari. Şi au venit la dânsul în biserică orbi şi şchiopi şi i-a vindecat pe ei.” Văzând minunea şi pruncii au strigat: „Osana, Fiul lui David!” În cea mai frumoasă zi de primăvară cu cer senin şi soare cald, cu frunză verde şi flori, natura şi poporul deopotrivă preamăreau pe Fiul lui Dumnezeu. Tăceau doar fiii satanei: fariseii. Niic ei n-au putut tăcea până la sfârşit. De mânie, văzând pe ucenicii Domnului că strigă şi ei, i-au zis lui Iisus: „Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii.” Iar Iisus le-a zis: „Zic vouă, că de vor tăcea aceştia, pietrele vor striga.” Iar când nu le-a plăcut că strigă copiii în biserică, Iisus le-a spus: „Au niciodată n-aţi citit, că din gura pruncilor şi a celor ce sug vei tocmi laudă?” Văzând Iisus răutatea fariseilor şi-a amintit de câte ori a voit să adune pe fiii acestei frumoase cetăţi, cum îşi adună cloşca puii, şi ei n-au voit. Şi-a adus aminte câţi prooroci au fost omorâţi aşa cum fi-va El peste câteva zile, şi atunci cuprins de jale a plâns şi a prorocit zicând: „De ai fi cunoscut şi tu, măcar în ziua aceasta, a ta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt ele ochilor tăi. Că vor veni asupra ta zile, şi vrăşmaşii tăi vor face şanţ împrejurul tău, şi te vor împresura şi te vor strâmtora din toate părţile; şi te vor face una cu pământul, pe tine şi pe feciorii tăi întru tine; şi nu vor lăsa întru tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea cercetării tale.”
Peste treizeci şi şapte de ani numai, n-a mai rămas piatră pe piatră din Ierusalim. Iar fiii lui rătăcesc şi astăzi printre neamurile pământului, fără ţară şi fără rege.
Intrarea lui Iisus în Ierusalim înseamnă înlocuirea Legii vechi prin Legea nouă.
Creştinul dornic de-a intra în Ierusalimul cel nou al Legii noastre, i se cere să fie un luptător aprins împotriva păcatului, care ştie să meargă spre cruce şi spre moarte, cu voinţa şi cu seninătatea lui Iisus. Altfel, va fi sortit să rămână pe veci în ceata fariseilor.
Vreau să urez “La mulţi ani!” multă sănătate şi fericire tuturor celor ce poartă nume de flori!
