Cetatea Alba Carolina din Alba Iulia (II)

Obeliscul – monument  ridicat în 1937,  prin contribuția locuitorilor și cu ocazia comemorării a 150 de ani de la Răscoala din 1784 – 1785, condusă de Horea, Cloșca și Crișan. A fost realizat de arhitectul E. Mihălțan și sculptorul hunedorean Iosif Fekete Negrulea.

În interiorul soclului care sprijină Obeliscul se află o celulă simbolică cu inscripția: ”Smerită închinare lui Horea, Cloșca și Crișan.”. În partea de est este reprezentată O victorie înaripată, iar în partea de vest regăsim un basorelief reprezentându-i pe cei trei conducători ai Răscoalei. Obeliscul este realizat din granit, are o înălțime de 22,5 metri și este poziționat în fața Porții a III-a a Cetății.

Platforma de artilerie, una dintre atracțiile Cetății Alba Carolina, dispune de 3 tunuri de epocă funcționale. În fiecare sâmbătă, la ora 12:10, imediat după defilarea gărzii Traseului celor Trei Fortificații, aici sunt executate 3 salve de onor de către de militarii costumați în uniforme austriece, în cinstea drapelului Alba Iuliei arborat pe zidul Cetății, păstrându-se tehnica de la începutul secolului al XVIII-lea. În trecut, tunurile care erau utilizate pe platformele de artilerie erau fabricate chiar în atelierele Cetății, unde lucrau, în timpul principilor Rakoczi, în jur de 1500 de muncitori. Atelierele au fost construite în secolul al XVI-lea, iar din prima jumătate a secolului al XVIII-lea s-au înființat arsenalul și cazarma de artilerie.

Caponiera – se află în imediata vecinătate a platfomei de artilerie și, în vremea în care Cetatea avea un rol militar, proteja deplasarea soldaților care traversau șanțul spre ravelinul Sfântul Francisc de Paola și detașamentele dislocate pe acesta aflate în retragere. Caponiera străbate zidul dintre bastioanele Eugeniu de Savoia și Sfântul Ștefan. În prezent, aici este amenajată o galerie expozițională cu imagini din timpul restaurării Porților.

Castrul Roman Apulum – unul dintre cele mai însemnate centre ale stăpânirii romane de pe teritoriul Daciei; a fost construit în anul 106, cu scopul cantonării în zonă a Legiunii XIII Gemina (106 – 271), ce avea rolul de a păzi ținutul aurifer din Munții Apuseni și ”drumul aurului” către Roma. A fost ani la rând reședința guvernatorului Daciei Superior, și mai apoi a Daciei Apulensis, iar în jurul său s-au dezvoltat așezările romane Colonia Aurelia Apulensis și Colonia Nova Apulensis. De formă dreptunghiulară, tipică arhitecturii militare romane, castrul se întindea pe o suprafață de 20 de hectare. Era prevăzut cu câte o poartă de fiecare latură, însă, din păcate, din construcția Castrului se mai păstrează doar Ruinele Porții de Sud și o parte din zidul fortificației. În Evul Mediu a fost adaptat pentru destinația de cetate feudală, denumită Bălgrad. Castrul Roman Apulum este cel mai vechi obiectiv turistic din Cetatea Alba Carolina.