În fiecare casă, trebuie să existe o bibliotecă cu cărți din toate timpurile și din toate domeniile. În funcție de starea pe care o avem, alegem o carte din bibliotecă, ne așezăm comod în fotoliu și ne cufundăm în paginile cărții uitând de toate. Am citit destul de multe cărți în ultimul timp, dar nu am prea avut când să scriu despre ele, așa că sunt pregătită să recuperez articolele cu recomandări de cărți de citit.
Cele patruzeci de legi ale iubirii – Elif Shafak – un roman foarte interesant, cu un subiect de actualitate, chiar dacă acțiunea este împărțită în două timpuri, 2009 și 1242. Elif Shafak, o scriitoare de origine turcă, încearcă să ne atragă atenția cu aceste două povești diferite, dar totuși cu puncte comune.
În anul 2009, Ella, angajată la o agenție literară, trebuie să citească un manuscri, iar la final să întocmească o recenzie pro sau contra editării lui. Aparent, viața Ellei este liniștită și frumoasă, dar realizează că de fapt, această frumusețe și liniște este doar de fațadă. Încearcă să se îndepărteze de problemele din viața ei, și se cufundă tot mai mult în povestea din manuscrisul “Cele patruzeci de legi ale iubirii” semnat de Aziz Zahara – un scriitor necunoscut.
În anul 1242, Shams din Tabriz, personajul principal al manuscrisului, este un dervilș sufit de o profundă spiritualitate, însă lipsit de religiozitatea vremurilor sale. În călătoria sa, se întâlnește și se împrietenește cu Rumi, un poet persan. Prietenia lor avea să le schimbe radical viața, dar au avut un cuvânt de spus și în schimbarea mentalității de atunci.
Cele patruzeci de legi ale iubirii reprezintă legile lui Shams despre care el însuși povestește celor dornici să asculte și să învețe. Aceste legi ale iubirii sunt menite să schimbe viețile tuturor, viața lui Rumi, a familiei sale, dar și viața Ellei și a lui Aziz Zahara.
Legile iubirii nu se pot impune nimănui, dar dacă fiecare dintre noi le-ar înțelege semnificația și le-ar urma, am trăi într-o lume mai bună, mai frumoasă, mai plină de iubire și înțelegere.
Bastarda Istanbulului – Elif Shafak – a fost una dintre cărțile pe care le-am citit cu sufletul la gură, o carte din care am aflat și am învățat puțin despre genocidul împotriva armenilor.
În stilul caracteristic autoarei, romanul împletește poveștile a două familii: una armeană și una turcă, pe parcursul a mai multe generații. Acțiunea se petrece la Istanbul, în konacul în care locuiesc patru surori împreună cu mama, petite-ma, bastarda Asya și motanul, Sultan al V-lea. Nu există bărbați în aceastp familie deoarece o superstiție sau poate un blestem, face ca bărbații din familia Kazanci să moară la vârsta de 40 de ani. Există un bărbat în familie, Mustafa, dar el a plecat în America, sperând să nu-l ajungă până acolo blestemul. Își întemeiază o familie alături de Rose, el din dragoste, ea din dorința de a se răzbuna pe familia armeană a fostului soț. Fiica lui Rose – Armanoush Tchakhmakhchian vrea să meargă la Istanbul pentru a vedea casa în care a trăit bunica sa, și de ce nu, să afle mai multe despre problemele trecutului poporului armean.
Vă recomand cele două cărți scrise de Elif Shafak, sigur nu vă veți plictisi! Ce cărți ați citit recent? Ce titluri îmi recomandați să adaug în bibliotecă?
