Poezii de suflet – Leonard Sándor (I)
Toamnă Iată aşadar şi toamna Ca un noian efervescent de sentimente, O scurgere uniformă şi vampirică A sevei Din canalele bulbucate, Închistate în trupurile sortite morţii … Într-o imensă uitare de sine, Frunza ruginie a falnicului stejar Se desprinde Neputincios-melancolică Şi se avântă spre lumea misterioasă De dincolo de hotare. Uneori strigăm şi noi ca şi frunzele, Fără să ne audă nimeni, Nici noi, nici trecutul. Ceva ne-a pus barieră sunetelor să evadeze, Spre a …