Cartea, Apă proaspătă pentru flori, mi-a tot fost recomandată și mă bucur că am citit-o. Am finalizat lectura de câteva minute și povestea m-a impresionat nespus. Există cărți pe care le citim în momente cheie ale vieții noastre. Contează când le citim și cu ce stare de spirit lecturăm. Recunosc că povestea m-a pus pe gânduri și am conștientizat cât de valoroasă este comunicarea. Am înțeles că iubirea e mai presus de orice, doar că uneori frica de a fi fericiți, ne ține captivi acolo unde nu ne dorim.
Mereu am susținut că fiecare carte este valoroasă. Din acest motiv, la final de articol, vă las câteva citate care pe mine m-au impresionat. În acele citate este esența poveștii.
Apă proaspătă pentru flori, sau despre ce este viața
Atât de profundă povestea, atât de frumos conturate personajele. Violette a fost abandonată de mama ei la naștere. Statul a plasat-o de la o familie la alta, dar nu și-a găsit locul nicăieri. De prea tânără, este nevoită să lucreze într-un bar, acolo unde își va întâlni viitorul soț. Sunt fascinați unul de celălalt, ea din dorința de a avea pe cineva, el din cauza alcoolului. Deși împreună de doar câteva luni, el deja o înșela, și ea accepta în tăcere. Prea mult își dorea să fie a cuiva încât să riște să se certe cu el și să-l piardă.
Când Violette rămâne însărcinată, ei acceptă un job într-o stație de gară pentru a se ocupa de barieră. Relația lor nu e nici bună, nici rea. Nu prea poți face comparații atunci când nu știi că poate exista o altă variantă. Copilul o împlinește pe Violette. Trăiește doar pentru ea și datorită ei, Violette își dorește ca și ea să evolueze. Învață să citească cursiv pentru a-i putea citi fiicei sale, povești.
Din păcate, comunicarea cu soțul ei este tot mai dificilă. De multe ori, el pleacă de acasă fără să spună un cuvânt. Se întoarce când vrea fără să ofere o explicație. Violette se resemnează și este recunoscătoare pentru tot ceea ce are.
Viața se schimbă, Violette ajunge administratoare unui cimitir
Pare sinistru, nu-i așa? O femeie care să administreze un cimitir, dar ei i se pare un loc bun. Cunoaște fiecare alee, fiecare mormânt, și își notează ceremonia fiecăruia în parte, într-un caiet. Îi va învăța pe de rost pe toți aparținătorii. Le va fi sprijin în măsura posibilităților. Preocuparea ei zinică se va împărți între îngrijirea animăluțelor din cimitir, vânzarea de flori, menținerea ordinii și curățeniei întregului cimitir.
Este singură, soțul a dispărut cu mulți ani în urmă. Pur și simplu, nu a mai venit acasă. Însă pe Violette nimic nu o mai surprinde. Poate doar dragostea, dar îi e atât de greu să o recunoască și să o accepte în viața ei. Așa e când ești luat prin surprindere și chiar nu știi cum să reacționezi. Comisarul Julien Seul o va impresiona mai mult decât va avea curajul să și-o recunoască. Și da, Julien vine cu o poveste interesantă în spate. Mama lui a cerut ca cenușa sa să fie împrăștiată peste mormântul unui necunoscut. Julien va afla multe secrete despre mama sa după moartea acesteia și după ultima ei cerere. Dar cum altfel ar fi ajuns să o cunoască pe Violette?
Concluzii de final de lectură, Apă proaspătă pentru flori
Am finalizat cartea și am analizat povestea. Prea multe lucruri nespuse au despărțit oameni și i-au ținut la distanță fiind nefericiți prea mult timp. Secretele ies întotdeauna la iveală oricât încercăm să le îngropăm. Iubirea merită sacrificii și e bine să nu mai fugim de ea. Poate fi greu să ajungi la omul iubit, dar ah, cât merită.
Iată câteva fraze care m-au impresionat citind, Apă proaspătă pentru flori. Îmi doresc să le împărtășesc cu voi.
”Moartea nu face diferența între răi și buni.”
”În ziua în care cineva vă iubește, este mereu frumos afară.”
”…o viață nu se reface niciodată. Luați o foaie de hârtie, rupeți-o și, oricât ați încerca să lipiți fiecare bucată la locul ei, vor rămâne mereu urmele rupturii, îndoiturile și scoth-ul.”
”…am vrut să fac ca toată lumea: m-am căsătorit. Iată o mare prostie, o idee tâmpită: să faci ca toată lumea. Bunele maniere, păstrarea aparențelor și ideile preconcepute sunt niște criminali.”
”…trecutul este otrava de astăzi. Să încerci din nou înseamnă să mori un pic.”
”Împăcați-vă! Cereți iertare! Faceți pace cu cei dragi! Înainte de a fi prea târziu!”
M-ai făcut curioasă! Acum îmi doresc să o citesc și eu!
O trec si pe lista mea de lecturi pentru ca mi-a placut recenzia si sunt convinsa ca va fi o reala placere sa descopar toate dedesubturile acestei povesti
Chiar m-a impresionat această recomandare! M-ai convins că merită să citesc cartea ”Apă proaspătă pentru flori”.
Mulțumesc!
Mi-a plăcut cartea aceasta, merită citită! 🙂