Țâcla Gavrii – comoara ascunsă din Mărișel

Toamna, să ne bucurăm de natură

Ne place ca în wekeend, să ieșim să explorăm locuri noi. Se anunța un sfârșit de săptămână cu soare și temperaturi ridicate. Am decis să nu irosim o zi minunată de toamnă. Ador să mă plimb toamna prin natură. Mi se pare că atunci avem parte de cel mai frumos spectacol plin de culoare.

Zilele de toamnă călduroase sunt îmbietoare. Și mă bucur că avem parte de toamnă frumoasă. De prea puține ori ne putem bucura de magia ei. Frigul, ploaia, din alți ani, m-au împiedicat să observ cât de minunată e natura în acest anotimp.

Țâcla Gavrii – destinația de weekend

Avem multe locuri frumoase de vizitat pe lângă Cluj, dar ne doream ceva nou. Prietenii noștri au propus, Țâcla Gavrii, și am acceptat pe loc. Drumul până la acest obiectiv turistic este de poveste. Am ales varianta Gilău, Someșul Cald și dreapta, spre Mărișel. Un drum îngust, plin de frunze galbene și pomi în sute de culori. Fiind îngust, nu poți să mergi foarte tare, ceea ce e perfect. Ai timp să te bucuri de peisaj mai mult, mai în tihnă.

Drumul șerpuiește și ajungi într-o parcare mică și un gard de lemn cu indicator spre destinația finală. Lași mașina, iei rucsacul în spate și pornești la drum. O potecă prin pădure te duce la Țâcla Gavrii. Și acolo, priveliștea îți taie răsuflarea.

Ce este Țâcla Gavrii?

Țâcla este o piatră foarte înaltă, deasupra unei păduri imense. Un perete de stâncă extrem de înalt, dar ușor de ”escaladat”. Ajuns în vârful ei, poți admira munții îndepărtați, casele răsfirate din Măguri Răcătău. ”A Gavrii” a fost denumită după numele familiei care locuiește aproape.

Ai indicator care te sfătuiește să te bucuri de liniște. Să prețuiești natura, tabloul oferit și să te încarci cu energie pozitivă.

Momente de liniște, apreciere, recunoștință

Natura este pentru mine locul care mă pune pe gânduri. Contemplu frumusețea naturii și îmi limpezesc mintea. Ceva de care am mare nevoie. Sunt recunoscătoare pentru că ajung în locuri minunate, alături de prieteni buni. Apreciez natura, iar toamna mi se pare că e mult mai spectaculoasă. Și apoi, e liniștea deplină. Fac câteva exerciții de respirație și îmi golesc mintea.

E important să prețuim fiecare moment frumos pe care îl putem petrece în natură. Să învățăm să ne bucurăm de ceea ce avem. Energia pe care o acumulăm, să o înmagazinăm bine pentru mult timp. Vom avea mare nevoie de ea.

Sfârșit de weekend cu preparate culinare delicioase!

Bineînțeles că plimbarea prin natură ne face foame. Am pornit spre monumentul, Crucea lui Avram Iancu. Un mic târg era acolo și am savurat o plăcintă moțească pe plită. Drumul spre întoarcere, am decis să fie prin Mătișești. Un alt traseu de poveste, mai ales toamna.

Cu ani în urmă, coborând spre Alba, am găsit aici o pensiune minunată. De fiecare dată, un personal amabil, mâncare delicioasă. Am decis că e locul ideal să luăm masa și bine am făcut.

Pensiunea Poiana Verde Albac

Arhitectura rustică este inspirată din specificul zonei. Pensiunea Poiana Verde pune la dispoziție peste 50 de camere de cazare, parcare și un restaurant cu specific. Toată mâncarea este preparată din ingrediente naturale. Nu vă așteptați la un meniu cu multe preparate.

Am fost serviți cu ciorbă de pui și ciorbă de văcuță, smântână de casă și ardei iute murat. La felul doi, am avut pireu de cartofi, tocăniță din carne de porc, friptură de porc, tocăniță de ciuperi și murături. Iar la desert, am savurat o prăjitură cu mere delicioasă. Am primit chiar și la pachet desert. Plata a fost 60 de lei de persoană. Mâncarea a fost la discreție, ne-am servit noi, nu au fost porții. Din partea casei, am primit apă proaspătă și afinată. Un loc minunat în care revenim cu drag!

Drumul a fost lung la întoarcere, dar ne-am bucurat de compania prietenilor noștri. Timpul nu ne permite să ne vedem cu cei dragi pe cât de mult ne-am dori. Profităm de fiecare oportunitate. Astfel am avut timp să punem la cale următoarea evadare de weekend. Exact cum spunea prietena mea, avem atât de multe obiective turistice și locuri minunate de bifat!