Îmi place să spun despre mine că sunt o fire sociabilă, sunt o fire deschisă, destul de diplomată și cu mult bun simț. Deși prietenii vor spune că sunt sociabilă, cunoștințele vor spune că nu sunt sociabilă. Acesta este un lucru pe care l-am conștientizat singură, dar nu îl pot schimba la mine.
Atunci când cunosc oameni noi, sunt fie extrem de sociabilă, fie extrem de închisă și tăcută. Nu știu din ce motiv, poate pur și simplu așa îmi spune instinctul. Iar dacă la început sunt retrasă, nimic nu se va schimba pe viitor, oricât de mult mi-aș dori sau oricât de necesar ar fi. Bunul simț îmi spune că trebuie să mă port frumos, dar asta nu înseamnă că pot să îmi deschid sufletul în fața lor.
Uneori mă uimește și pe mine că anumiți oameni mă fac să mă simt relaxată, reușesc să îmi deschid sufletul și povestim ore în șir vrute și nevrute. Alteori sunt uimită cum nu reușesc să găsesc niciun subiect de discuție cu cel din fața mea, chiar dacă avem pasiuni comune.
Până la urmă nu putem fi toți prieteni…
Poate eu sunt de vină, poate ceilalți sunt de vină, nu știu, nu dau vina pe nimeni, dar uneori sunt greșit înțeleasă și prost catalogată, și nu prea îmi convine. Nu voi putea niciodată să mă prefac și nici nu vreau. Dacă nu putem fi prieteni, dacă nu ne potrivim, nu văd de ce trebuie să forțăm prietenia dintre noi.
Dragoste cu forța nu se poate, așa e și cu prietenia.
Sunt sociabilă și în funcție de cum sunt cei din jurul meu. Oricât de sociabilă sunt și oricât de mult bun simț am, îmi voi spune mereu părerea, voi avea mereu curaj să-mi susțin punctul de vedere. Nu de puține ori, acest lucru a dus la destrămarea unor prietenii, și pot doar să spun că am ajuns la concluzia că poate nu ne potriveam.
Știu că lucrurile se întâmplă cu un anumit motiv și că trebuie doar să am răbdare, și deși e greu, merită de fiecare dată!
Hahaha, parcă m-ai descris pe mine întocmai!
Exact așa sunt și eu. E un fel de simț față de ceilalți. Dacă din prima sunt deschisă, este posibil ca totul să fie ok, dacă nu…nu și cu asta basta, nu se leagă absolut nimic. Vorba ta, nu putem fi prieteni cu toată lumea.
Roxana – Sotul meu zice mereu , uneori esti atat de sociabila, alteori esti retinuta, si i-am explicat ca mai bine asa decat sa fiu ipocrita, sa ma prefac prietena cu toata lumea, si de fapt sa fie exact invers. Prefer sa fiu sincera, chiar daca nu e pe placul tuturor.
E cea mai de bun simț alegere pe care o poate face un om. Când văd oameni ipocriți, mi se strepezesc dinții (la propriu :)) ), nu m-aș putea număra printre ei. Și din câte văd, nici tu 🙂
Roxana – Nu pot si nici nu vreau sa fiu falsa. Adevaratii prieteni te inteleg, cei care nu te inteleg nu sunt prieteni. Nu vreau prieteni falsi in jurul meu.
Jos palaria! Sincera…
Laura – multumesc, esti o draguta ca intotdeauna!
Pai da, mai, cum altfel? Auzi, pe mine m-ai placut din prima, sper :)))
Ioana – Tu esti o draguta, cum sa nu te plac? 😀
Esti asa cum trebuie sa fie un om normal, sincer pe mine ma cam sperie oamenii care sunt prea prietenosi de la prima interactiune si ajung sa ma feresc de ei. Eu sunt mai tacuta, analizez oamenii, nu se stie peste ce om dau. Asa ca don’t worry, procedezi bine.