Soacră, dragă soacră!

Soacră, soacră, poamă acră, zice parcă zicala, dar la mine nu se potrivește, poate la voi?

De-a lungul timpului, s-au născut nenumărate bancuri legat de soacre, legat de neînțelegerile dintre soacră și ginere/noră! În cercul de prieteni se discută verzi și uscate, uneori și despre soacre. Mă mai sună prietenele și bârfim de soacre, numai de bine.

Uneori e greu să te faci plăcut de toată lumea, dar atunci când vine vorba de soacră, cred că e mai bine să o ai prietenă, și nu dușman.

Știu, poate fi greu să te înțelegi cu o persoană mult mai în vârstă, care vede diferit fiecare problemă. Sfatul meu e să încercați să vă alocați suficient timp pentru a vă cunoaște, tratați-vă reciproc cu respect. Discutați înainte de a trage o concluzie pripită. Nu porni de la premisa că sigur soacra e dificilă, că sigur nu te vei înțelege cu ea, că sigur va încerca să te controleze și să te manipuleze.
Nu o privi ca pe un dușman, ci ca pe o prietenă, nu o considera soacră, ci a doua mamă. Nu zice nimeni că trebuie să vă iubiți, dar puteți să vă înțelegeți. Niciodată nu știi când vei avea nevoie de ea, niciodată nu știi cum te poate ajuta, și atunci e bine să o ții aproape. Până la urmă este mama soțului/soției, trebuie tratată cu respect. Îmi veți spune că cu unele mame chiar nu se poate, eu vă spun că fiecare om are partea lui bună, trebuie doar să o descoperiți.

Dacă soacra vă provoacă, nu îi răspundeți cu aceeași monedă, eu cred că are nevoie de timp să accepte pe cineva nou în familia ei. Dar dacă vă veți purta frumos cu ea și cu fiul/fiica ei, în timp va ajunge să vă iubească ca pe propria fiică/fiu.

Eu sunt o norocoasă, am mai spus-o și repet. Am o soacră cum rar ți-e dat să vezi și mă iubește mai mult decât orice. Ne-am înțeles bine de la început, ne-am acceptat reciproc una în viața celeilalte. Nu a încercat să intervină în relația mea cu soțul, nu a încercat să se implice mai mult în organizarea nunții decât i s-a cerut, nu și-a impus punctul de vedere când am început reamenajarea casei. A avut încredere în mine și în gusturile mele, a știu că nu voi risipi banii pe extravaganțe nefolositoare, și mi-a spus mereu ”E casa voastră, e viața voastră, faceți cum vă place”.

Am avut un sprijin în ea când am fost bolnavă, ocupându-se de diferite treburi gospodărești pentru mine, pot să plec liniștită în vacanță, știu că va avea grijă de casă, de flori și de căței. Nu m-a deranjat ca socrii să aibă o cheie de la casă, având în vedere că și eu am cheie de la casa lor, atâta timp cât nu ne deranjăm și nu ne sufocăm. Mereu nevoile mele sunt pe primul plan pentru ea, mereu dacă primește ceva, mă sună să mă întrebe dacă nu am nevoie eu de acel lucru.

Soacra mea și-a dorit mereu o fiică, acum o are, eu mi-am dorit mereu să mă înțeleg cu părinții soțului meu, nu am încercat niciodată să-l îndepărtez de ei, mi s-ar părea un lucru urât și de neînțeles. Sunt părinți și vom fi mereu copiii lor, așa îmi explic grija lor excesivă. În loc să ne supărăm când ne sună, ar fi bine să ne bucurăm că cineva ne iubește și se gândește la noi, chiar dacă e vorba de socrii.

Încă un sfat foarte important: evitați să vorbiți urât de ei de față cu alții sau în fața soțului/soției, dacă aveți o problemă cu soacra, discutați cu ea și încercați să rezolvați problema în familie, în intimitate. Nu e bine ca prietenii să cunoască prea mut din problemele dvs.

Voi cum vă înțelegeți cu soacra? Vă mai amintiți prima întâlnire cu ea? Noi am rememorat recent prima intâlnire și ne-am și distrat spunându-ne ce am gândit atunci!