Despre bărbați și bijuteria lor

Bărbații mărturisesc că nu sunt posesivi, că nu se leagă emoțional de niciun obiect, că renunță fără niciun resentiment la orice obiect. Dar nu același lucru mărturisesc când e vorba de bijuteria lor. Și când spun bijuteria lor, mă refer la mașină! Câți bărbați ați întânit care să nu vorbească cu pasiune despre mașina lor? Care să nu cunoască și cele mai mici detalii despre modelul pe care îl posedă și îl conduc cu atâta grijă și drag.

Ce discută doi bărbați când se întâlnesc? Despre mașina lor, despre mașini nou apărute pe piață, despre motoare, consum, preț, opțiuni noi… Își laudă fiecare bijuteria, se mândrește cu ea, doar e a lui, și-a dorit-o de când era un puștan, a visat mereu la ea, și acum e a lui, păi cum să nu se laude cu ea?

Există bărbați care nu acceptă ca altcineva să le conducă mașina, indiferent că e vorba de prietenul lui cel mai bun sau că e vorba de iubita/soția lui. Acei bărbați care au exagerat de mare grijă de mașină, fiecare zgârietură e o tragedie, spălatul mașinii e un adevărat ritual de înfrumusețate și îmbălsămare. Acei bărbați care se învârt în jurul mașinii înainte de a se urca în ea pentru a vedea dacă nu cumva cel care a parcat lângă a lăsat vreo urmă.

Pe mine mă distrează grija lor excesivă pentru acest obiect, pasiunea cu care discută. Acesta este genul de bărbat care are o părere proastă despre șoferițe, nicio femeie nu va fi suficient de bună și pricepută pentru a-i lăsa pe mână mașina.

Dar, există și bărbați pentru care mașina lor este doar un obiect, îl îngrijesc atât cât e normal și îl împrumută soției cu drag. Hai că am fost drăguță, așa-i? Hai să vă povestesc prima mea experiență cu mașina soțului. După o săptămână de relație, soțul meu, pe vremea aceea doar viitor soț, a decis că e momentul să îmi testez abilitățile de șoferiță, a tras pe dreapta, m-a pus să mă urc la volan. Totul a decurs bine până a trebuit să bag mașina în curte și apoi în garaj. Feng Shui-ul lui i-a spus că intrarea în curte nu trebuie să fie dreaptă, ci cu mici curbe și denivelări. Atunci nu a recunoscut și a încercat să pară calm, dar după un an și ceva mi-a spus ce emoții a avut și a zis că dacă sunt capabilă să bag mașina frumos în garaj, e perfect. Până la urmă totul se reduce la încrederea pe care o ai în celălalt. Prima dată e mai greu, iar atunci când conduci mașina altcuiva e bine să-i înțelegi îngrijorarea, până la urmă reparațiile costă bani și iau mult timp, indiferent cine e de  vină, așa că e bine să fiți precaut.

Atâta timp cât soțul are încredere în soție îi va da mașina fără nicio reținere, atâta timp cât va considera că e suficient de pregătită și serioasă pentru a conduce pe drumurile publice fără a reprezenta un pericol pentru ea și pentru ceilalți participanți la trafic.

Ca femeie, vă sugerez să nu-l presați să vă dea mașina, lăsați-l să capete încredere în voi, iar atunci când vă lasă să conduceți, nu faceți mici gafe intenționat pentru a-i dovedi cât de bună șoferiță sunteți, finalul nu va fi unul fericit. Și vor urma veșnice certuri și discuții pe acest subiect. De aici și nesfârșitele glume despre cât de prost conduc femeile.

Dar să vă spun un secret, atât de mulți șoferi (bărbați) am întâlnit în trafic care conduc nu prost, ci foarte prost, nu vă mai spun câți bărbați nu știu să parcheze. Așa că dragilor, haideți să recunoaștem că și printre voi sunt specimene nepricepute în ale șofatului!

Cred că această frică a lor de a-și da mașina partenerelor e rezultatul glumelor proaste la adresa femeilor, de cele mai multe ori nefondate, de cele mai multe ori făcute din răutate. Nu știu cine a făcut această statistică cum că femeile conduc mai prost/rău decât bărbații?!

Tu îți lași iubita să-ți conducă mașina? Dragelor, cum a reacționat iubitul/soțul când ați plecat pentru prima dată singură cu mașina? Nici nu vă mai spun cum a fost la mine!