Cel mai înfricoşător duşman al tuturor oamenilor este păcatul. Pe urma lui, drept răsplată, urmează moartea. Şi e aşa de uşor să păcătuieşti. Satana se ţine morţiş pe urma noastră, îndemnându-ne cu drăcească măiestrie să ţinem căile lui care sunt uşoare, frumoase şi plăcute. Tatăl minciunii, cel meşter la cuvânt şi priceput la ispite, ne scoate din minţi, ne ia de pe picioare şi fără de veste, neputincioşi cum suntem, ne târăşte pe căile pierzării. Noi singuri, fără ajutorul lui Dumnezeu, nu putem face nimic. În nesfârşita noastră luptă cu cel rău, Tatăl ceresc ne îmbie pilda Fiului Său, care nu s-a lăsat ispitit de Satana şi ne îmbie pilda nesfârşitului şir de sfinţi şi mucenici care şi-au scris numele în cartea veşniciei, cu sângele lor nevinovat.
Sfântul Mucenic Gheorghe e cea mai luminată pildă de curăţenie şi de tărie sufletească pentru toate stările şi pentru toate vârstele. El e dascălul tuturor creştinilor şi al tuturor vremurilor. El ne învaţă, mai bine ca ori care altul, cum se mărturiseşte, cum se apără şi cum se moare pentru credinţă. E călăuza noastră sfântă pe drumul mântuirii, pe drumul învierii din moartea păcatului.
Născut din părinţi de viţă, primeşte o creştere aleasă şi în curând ajunge mare comandant de oaste. Era iubit şi preţuit până şi de păgânul şi tiranul împărat Diocleţian. În vremea sa se deschide o luptă aprigă între creştinism şi păgânism. Împăratul se aprinde de mânie şi cu poruncă aspră porneşte o nemiloasă prigoană împotriva mărturisitorilor lui Hristos. Sângele creştinilor curgea vale, dar numărul lor creştea mereu. Văzând nelegiuirea, Sfântul Gheorghe îşi mărturiseşte credinţa în faţa marelui prigonitor. Toate făgăduielile şi ameninţările împărăteşti s-au dovedit zadarnice. Întărâtat, împăratul dă poruncă ostaşilor să-l străpungă cu suliţa. Fierul îndoindu-se n-a pătruns în trup.
A fost aruncat într-un vas cu var clocotitor, dar nu l-a ars. Încălţăminte de fier căptuşite cu cuie i s-au pus în picioare, dar nu l-au vătămat. A fost legat de o roată cu ghimpi şi lăsat la vale, dar nimic rău nu i s-a întâmplat. La multe alte chinuri a fost supus, ca să se lepede de Hristos, dar el mai vârtos înfrunta idolii şi pe închinătorii lor. Nebun de mânie, împăratul porunceşte să i se taie capul cu sabia. Şi aşa Sfântul Gheorghe primeşte cununa muceniciei în 23 Aprilie anul 303.
Cărţile sfinte povestesc o mulţime de minuni săvârşite de marele mucenic Gheorghe. Cea mai vrednică de ţinut minte e de bună seamă cea cu balaurul cel mâncător de oameni. Într-un iezer din apropierea unei cetăţi se ţinea un balaur cumplit. Cine se rătăcea în laturile lui era mâncat de viu. Bieţii oameni au prins de veste şi se fereau. Dar flămânzind fiara ieşea din iezer şi mergea după pradă până aproape de zidurile cetăţii. Nimeni nu i-a putut face nimic. Cuprinşi de groază oamenii s-au plâns regelui. Regele a cerut sfat zeilor păgâni. Rezultatul a fost că fiecare om a trebuit să dea fiarei spre mâncare câte un copil. Până şi regele a făgăduit pe singura sa copilă. Când i-a sosit vremea a fost îmbrăcată frumos, sătutată de părintele ei şi trimisă la iezer. Plângând pe marginea uezerului, aşteptându-şi moartea, a fost găsită de Sfântul Gheorghe, care o mângăie şi cu ajutorul lui Dumnezeu îi făgăduieşte că o va scăpa. Nu terminară bine vorba şi fiara se arătă. Sfântul îşi făcu semnul sfintei cruci, se aruncă asupra balaurului şi lovindu-l cu sabia îl trânti la pământ.
După porunca sfântului, Domniţa legă fiara de gât cu brâul ei şi o duse în cetate. Oamenii văzând minunea s-au spăimântat şi bucurându-se în frunte cu regele au crezut în Hristos.
În iezerul acestei vieţi trăieşte cel mai cumplit balaur din lume: păcatul. Potop de copii sunt înghiţiţi zilnic de această fiară. Cei vârstnici trebuie să se ţină bine, iar înainte de a porni la luptă să ne încingem cu adevărul, să ne îmbrăcăm cu zaua dreptăţii, peste toate să luăm pavăza credinţei, coiful mânutirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu. Numai astfel înarmaţi vom putea avea curajul, credinţa, jertfelnicia şi dragostea de luptă împotriv tuturor duşmanilor lui Hristos, aşa cum ne învaţă sfântul şi marele mucenic Gheorghe. Fiecare biruinţă e un salt spre împărăţia lui Dumnezeu.
