Proverbe turceşti – Secretul succesului este perseverenţa

Pentru omul de rând răbdarea era o trăsătură ce se impune şi a care a generat formule ca: ”Răbdarea-i amară însă fructu-i dulce”, „Rezultatul răbdării este bunăstarea”.

Proverbele turceşti fac în egală măsură elogiul muncii „Munca este oglinda omului”, al modestiei „Şoarele ştie gaura din care a ieşit”, al cinstei „Cinstitul se clatină, nu cade” , al inteligenţei „Mintea nu se vinde pe bani”, al învăţăturii „Ce poate condeiul nu poate sabia”.

Dacă faţă de fiecare dintre aceste calităţi atitudinea este sentenţios – pozitivă, faţă de antonimele lor (lene, lăudăroşenie, hoţie, prostie, ignoranţă) atitudinea este negativă, dezaprobatoare, îmbrăcând adesea forma satireo, de la ironia fină, abia simţită, la blamarea violentă, sarcastică.

Nimic nu scapă atenţiei populare, iar geniul colectiv a găsit nenumărate modalităţi de expresie pentru a sublinia poetic experineţa acumulată de veacuri. Alături de proverbele sentinţă ori imperative sunt altele interogative precum: „Ce poate să ia musca de la fier?” sau „Ciur am, am şi ogeac, cu ce mai sunt dator faţă de vecin?”

O subtilă ironie se degajă din altele: „Papucii sunt împrumutaţi, străzile sunt ale altora, plimbă-te, fata mea, plimbă-te!” Uneori proverbul este el însuşi o scurtă povestire, redusă la esenţă: „Cămilei i-au spus că are gâtul strâmb şi ea răspunse: Ce aţi văzut drept la mine?”

Răbdare – Perseverenţă

• Cine n-are răbdare, nimic nu-i reuşeşte ca atare.
• Cum am părul, cărunt sau negru? Ai sp vezi când o să-ţi cadă în faţă.
• Cu răbdare, fructele crude devin halva, iar frunzele de dud, mătase.
• Cu uscăturile ard şi udele.
• Dacă n-ar creşte mânjii, calul n-ar avea preţ.
• Drumul cel mai scurt până la ţel este răbdarea.
• Fructul după ce se coace de la sine cade.
• Rezultatul răbdării este bunăstarea.
• Secretul succesului este perseverenţa.
• Torentul trece, nisipul rămâne.

Răutate

• Are faţa acră ca noiembrie.
• Ce intră în gâtlejul şarpelui nu mai iese.
• Fapta urâtă este mai urâtă decât o vorbă urâtă.
• Îţi dă să mănânci cu lingura şi îţi scoate ochii cu coada.
• Musca e mică, dar tot te face să-ţi verşi maţele.
• Nu bea apă din mâna ticălosului, chiar dacă este elixirul vieţii.
• Ochii pisicii ţintesc gaura de şoarece.
• Pe cel din faţă îl muşcă şi pe cel din spate îl loveşte cu copita.
• Pe unde calcă el nu mai creşte iarbă.
• Piatra care te loveşte nu vine de departe.
• Puţin sau mult, răul tot rău este.
• Şarpele doarme, duşmanul nu.
• Fă tu un pas, să fac eu doi.

Recunoştinţă

• Chiar şi găina, când bea apă, se uită în sus.
• Cine face bine, cu bine este răsplătit.
• I-au dat cerşetorului un castravete şi l-a refuzat zicând că-i strâmb.
• Ieri a ajuns diavol si astăzi deja sperie lumea.
• Lumânarea nu-şi luminează baza.
• Nu există povară mai grea ca recunoştinţa.

Sănătate

• Acolo unde intră soarele nu intră doctorul.
• Banii se câştigă, sănătatea ba.
• Boala intră cu ocaua şi iese cu gramul.
• Capul sănătos este bogăţia cea mai de preţ de pe lume.
• Capul sănătos n-are nevoie de pernă.
• Cine are grijă de bolnav, bolnav se face.Perna nu ştie de durerile capului.
• Până nu te-mbolnăveşti nu ştii sănătatea s-o preţuieşti.
• Poate să fie departe de mine, dar să fie sănătos.
• Poate să fie dincolo de munte, dar nu sub piatră.
• Satul cu copaci mulţi are morminte puţine.

Sărăcie

• Are nume, n-are făină.
• Buzunarul săracului este gol, însă inima plină.
• Capra sărmanului fată un singur ied.
• Capul sărmanului este aplecat.
• Dacă se înmulţeşte nimicul cu nimic, tpt nimic rezultă.
• Din piatră rupi o bucată, de la sărman nu scoţi nimic.
• Lipsa este mai aspră ca piatra.
• Nu-i ruşinoasă sărăcia, ci lenevia.
• Prietenul sărac se uită repede.
• Săracul ţine la copil şi bogatul la cal.
• Sărmanul nu are prieteni.
• Un salut dat sărmanului preţuieşte cât o mie de galbeni.

Speranţă

• Cine cade în mare se prinde şi de şarpe.
• Cu speranţa trăieşte omul.
• Fără speranţă nu se trăieşte.
• Speră ajutor de la pasărea-n zbor.