Paştele sau Învierea Mântuitorului reprezintă una dintre cele mai importante sărbători anuale creştine, care comemorează evenimentul fundamental al creştinismului, Învierea lui Iisus Hristos, considerat Fiul lui Dumnezeu în religiile creştine, în a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea Mare.
Cuvântul Paşti provine în limba română din forma bizantino-latină Pastihae a cuvântului de origine evreiască Pesah (trecere), moştenit de evrei de la egipteni.
Evreii numeau Pesah (sau sărbătoarea azimilor) sărbătoarea lor anuală în amintirea trecerii prin Marea Roşie şi a eliberării lor din robia Egiptului, care se prăznuia la 14 Nisan şi coincidea cu prima lună plină de după echinocţiul de primăvară.
Termenul ebraic de Paşti a trecut în vocabularul creştin pentru că evenimentele istorice care sunt comemorate în sărbătoarea creştină, adică patimile, moartea şi Învierea Domnului au coincis cu Paştile evreilor din anul 33. Însă este de la sine înţeles că motivul Paştilor creştine este cu totul altul decât al Paştilor evreilor. Între vechea sărbătoare iudaică şi cea creştină nefiind altă legătură decât una de nume şi de coincidenţă cronologică.
Săptămâna ce precede Sfintele Paşti se numeşte săptămâna patimilor sau săptămâna mare. Aceste şapte zile sunt menite să pregătească binecredincioşii pentru Înviere şi sunt rememorate suferinţele lui Iisus Hristos din ultima perioadă a vieţii Sale pământeşti.
Sunt zile pregătitoare a tuturor credincioşilor pentru înţelegerea sensului venirii lui Hristos în lume, a patimilor şi a morţii Sale. Miercuri este ziua în care, pentru 30 de bani de argint, Iuda L-a vândut pe Iisus fariseilor. In Joia Mare sunt prăznuite spălarea picioarelor apostolilor de către Iisus, Cina cea de Taină la care Hristos a prefigurat jertfa Sa prin frângerea pâinii şi prin oferirea vinului (Eucharistia, Taina Împărtăşaniei), rugăciunea din grădina Ghetsimani şi prinderea Domnului de către soldaţi. În această seara are loc în fiecare biserică, Denia celor 12 Evanghelii, când sunt citite patimile lui Iisus. În ziua de Vineri, Iisus a fost biciuit, batjocorit de soldaţii romani şi hulit de oameni, fiind obligat să-şi poarte crucea pe drumul spre Golgota. Este ziua în care a fost răstignit pe cruce, între doi tâlhari şi a murit.
În ziua de sâmbătă spre duminică la miezul nopţii începe slujba Învierii Domnului. Preotul dă credincioşilor vestea Învierii lui Hristos, aprinzând în mod simbolic lumânările lor de la lumânărea cu care iese din altar.
Femeile mironosiţe aflând de la înger despre Învierea Domnului, aleargă “cu frica şi cu bucurie mare” să ducă această veste ucenicilor. Justificând bucuria lor, primul cuvânt pe care li-l adresează Iisus cel înviat la întalnirea cu ele, este: “Bucuraţi-vă!”
Ajunşi în ziua Sfintei Învieri, Biserica ne cere: “Ziua Învierii! Să ne luminăm cu prăznuirea şi unii pe alţii să ne îmbrăţişăm, şi s le zicem fraţi şi celor ce ne urăsc pe noi şi aşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”.
