Obținând egalitatea deplină în drepturi cu bărbatul, femeia modernă are larg deschise căile pentru a se realiza în toate domeniile activității social-culturale.
Dar nu cumva egalitatea de care se bucură femeia de azi are drept urmare și desființarea normelor de comportare specifice sexului? Dacă ne gândim la obligația de a sta cu privirea în pământ, de a nu îndrăzni să-și spună părerea, de a suporta atitudini jignitoare ale bărbatului, se înțelege că avem de-a face cu norme demodate, nepotrivite cu situația femeii moderne. Dar asta înseamnă că sunt anulate orice fel de reguli de comportare pentru femei, că politețea feminină este ceva demodat? Firește că nu! Politețea, în sensul bun al cuvântului, a fost ”inventată” de către oameni pentru a reglementa relațiile dintre ei în viața de toate zilele, fiind strâns legată de existența colectivității umane. Poate că dacă oamenii ar fi trăit izolați – fiecare singur pe o insuliță, politețea nu ar fi apărut niciodată. Dar specificul vieții oamenilor fiind tocmai conviețuirea permanentă în familie, la locul de muncă, pe stradă, în mijloacele de transport în comun sau în sălile de spectacol și pe terenurile de sport, este nevoie ca, pentru buna desfășurare a vieții tuturor în ansamblu, să existe maniere civilizate. Politețea a izvorât așadar din nevoia obiectivă de a reglementa conviețuirea. Ea s-a dezvoltat cu timpul, potrivindu-se cu sexul și vârsta, cu atribuțiile sociale sau cu starea civilă a oamenilor. La baza politeții stă ideea de respect reciproc, regulile de politețe exercitând o puternică acțiune educativă, învățându-i pe oameni să conviețuiască.
Epoca modernă nu numai că nu duce la abolirea politeței, dar o impune cu mai multă necesitate, tocmai datorită formelor noi de organizare a vieții în comun: aglomerările urbane, în care locuințele sunt grupate în blocuri uriașe, adăpostind sub același acoperiș zeci de familii, sute de persoane; marile instituții unde numărul oamenilor atinge cifra miilor; supermarketurile și mall-urile, sălile de expoziții, de spectacol, în care se întâlnesc foarte mulți oameni. De ce este nevoie să amintim de politețe în mod special în aceste condiții? Pentru că, furați de succesiunea rapidă a evenimentelor vieții moderne, prinși de ritmul ei trepidant, uităm că peretele care ne desparte de vecin nu are 1 km grosime, ci mult mai puțin, uităm că nu toți oamenii cu care mergem în autobuz sunt dispuși să ne asculte conversația gălăgioasă la telefon sau cu prietenii.
Dar ce legătură au toate acestea cu femeia modernă? Mai întâi o mare parte din populație o formează femeile. Apoi, prin rolul de organizatoare în viața de familie, de principale educatoare ale copiilor, femeile pot da tonul chiar în comportarea bărbaților, imprimând o atitudine politicoasă. În sfârșit, există anumite norme specifice politeței feminine, care contribuie la desăvârșirea frumuseții, modelând-o, dându-i mai multă grație și atractivitate.
Sigur că nu vom putea oferi un cod al manierelor elegante. Am selectat doar câteva reguli de politețe care-și păstrează neștirbită actualitatea.
Vorbim mereu la telefon. Dar, ne gândim totdeauna că trebuie s-o facem într-un anume fel? De exemplu, când sunăm este recomandabil să renunțăm după al 5 lea sunet de apel. Dacă ne răspunde, bunele maniere ne obligă să ne spunem înainte de orice numele și, imediat, ”bună-ziua” sau ”bună-seara”. Iar dacă am greșit, este obligatoriu să cerem scuze, așa cum este obligatoriu să mulțumim, dacă ni s-a dat o informație.
În vorbirea directă, exigențele sunt și mai mari. Este indicat să ne controlăm cât de cât ținuta, chiar și în convorbirile cu rudele, prietenii și cunoscuții, cu atât mai mult atunci când stăm de vorbă cu persoane necunoscute. De la caz la caz se cer aplicate anumite norme. Oricum, nu este agreabil să stăm cu mâinile în șolduri ori la spate sau sprijinindu-ne de spătarul scaunului, de colțul mesei, de perete. Pentru a reține atenția asupra celor spuse de noi nu este cazul să apucăm de braț, de nasture sau de rever pe interlocutor când vorbim, să nu ținem în gură țigara, creionul ori scobitoarea. În timpul convorbirii să nu tușim sau să strănutăm violent, ci s-o facem discret, acoperindu-ne nasul sau gura cu batista. Să privim fața interlocutorului, dau nu fixându-l, ca pentru a-l hipnotiza sau examinându-i insistent îmbrăcămintea, gesturile. Să păstrăm o anumită distanță de persoana cu care vorbim, evitând o apropiere care poate crea impresia de intimitate neadecvată. Iar dacă suntem gazdă, să ne alegem astfel invitații, încât să poate discuta între ei, să nu se plictisească, neavând subiecte comune de abordat.
