Parcul Naţional Munţii Măcinului – România

Parcul Naţional Munţii Măcinului reprezintă cea mai veche formaţiune geologică din ţară, lucru ce a dus la constituirea parcului, cu scopul de a conserva şi valorifica zona.

Munţii Măcinului sunt cei mai vechi munţi din România, ei sunt rezultatul orogenezei Hercinice. În Munţii Măcinului, altitudinea variază de la 7 la 467 m, cu pante abrupte şi diferenţe mari de altitudine pe o distanţă mică.

Climatul acestor munţi determină o varietate specifică, unică în Europa, ceea ce face ca pe ai puţin de 1% din teritoriul ţării, să întâlnim peste 50% din speciile de flor ăşi faună ale României.

Iată ce cuprinde biodiversitatea Parcului Naţional Munţii Măcinului:

• Peste 1770 de specii de plante, dintre care 72 sunt protejate ca fiind rare sau vulnerabile, iar 27 de specii sunt endemice pentru regiune;

• 181 specii de păsări, dintre care 37 sunt strict protejate la nivel internaţional, fiind menţionate în Directiva Habitate şi Convenţia de la Berna;

• 47 de specii de mamifere;

• 1436 specii de insecte identificate, cu peste 900 de specii de fluturi;

• 11 specii de reptile;

• 7 specii de amfibieni.

6 dintre cele 8 grupe de ecosisteme din Europa sunt reprezentate în Parcul Naţional Munţii Măcinului!

Acum 200 de ani, nordul Dobrogei era acoperit cu păduri seculare de stejar de înaltă productivitate. În timpul ocupaţiei otomane, aceste păduri au avut de suferit, iar turcii au exploatat pădurile valoroase de stejar. In urma reformei agrare din 1878 mai multe suprafeţe păduroase s-au transformat în terenuri agricole şi izlazuri comunale, iar cele rămase au fost afectate de activitatea umană. Astfel se face că în perioada 1850 – 1930, pădurile Dobrogei s-au diminuat cu 63.000 hectare.

Din fericire, în anii 1950 – 1990, s-au executat numeroase lucrări de reconstrucţie ecologică pe o supprafaţă de 1.380 ha în Parcul Naţional Munţii Măcinului.

Pădurile din Parcul Naţional Munţii Măcinului sunt alcătuite din arborete de foioase de amestec: gorun, stejar brumăriu, stejar pufos.

Fauna este reprezentată de o mare diversitate şi o importanţă deosebită deoarece aici găsim specii rare şi protejate:

• insecte: 1436 specii;

• amfibieni: 7 specii;

• reptile: 11 specii;

• păsări: 181 specii;

• mamifere: 47 specii.

37 de specii de păsări sunt strict protejate pe plan internaţional fiind menţionate în Directiva Păsări şi Convenţţia de la Berna. Dintre speciile rare şi protejate pe plan naţional şi mondial, amintim: ţestoasa dobrogeană, vipera cu corn, şoimul dunărean, şorecarul mare, mierla de apă, pietrarul, piţigoiul de livadă, broasca râioasă cenuşie (a fost semnalată doar în 4 puncte din Dobrogea).

Speciile de mamifere sunt reprezentate de cerbul carpatin, căpriorul, mistreţul, iepurele, vulpea, pisica sălbatică, râsul, dihorul pătat, jderul de piatră, şacalul.

Chiar dacă Parcul Naţional Munţii Măcinului are un vecin foarte renumit şi vizitat, Delta Dunării, parcul este puţin cunoscut şi exploatat din punct de vedere turistic.

Mihail Gabriel Albotă, în lucrarea sa „Munţii Măcin”, în anul 1987, spunea: „Până în prezent turismul este putin practicat în Munţii Măcin, aceştia fiind situaţi departe de lanţul carpatic, izolaţi în umbra faimoasei Delte a Dunării. Iată de ce (…) încercăm să dovedim ca a nega valoarea turistică a munţilor Dobrogei (…) înseamnă o atitudine de ignorare a frumuseţilor pe care le oferă tuturor iubitorilor naturii”.

Foto