Un film care va ramane mereu in sufletul meu, un film la care te poti uita oricand cu zambetul pe buze in ciuda temei: razboiul.
Povestea filmului este deosebita, simpla, dar plina de invataturi. Actorul, Roberto Benigni, in film, Guido, iti va mentine zambetul pe buze, pe tot parcursul filmului. Pe Guidoil regasim in anul 1939, in Toscana, alaturi de prietenul lui, poetul Feruccio. Guido isi doreste mult sa isi deschisa o librarie proprie, acesta este visul lui, in ciuda antisemitismului manifestat de guvernul fascist.
Guido isi gaseste si partenera de viata, pe Dora, o frumoasa profesoara, actuala lui sotie si in realitate, Nicoletta Braschi. Dupa sapte ani, ii gasim casatoriti, fericiti si cu un copil de 4 ani, Giosue.
Dar, intr-o zi, Guido si fiul sau sunt ridicati de catre fortele de ordine si dusi intr-un lagar de concentrare. Dora cere sa fie si ea dusa in lagar, doar pentru a ramane alaturi de cei dragi.
Imaginatia bogata a lui Guido m-a uimit. Cum a transformat un razboi intr-un joc pentru copil. Un joc cu reguli si castiguri de puncte, si anume, “Cine se sperie, pierde puncte. In trei cazuri, se pierd toate punctele. Unu : cei care plang. Doi : cei care vor sa isi vada mama. Trei : cei carora le e foame si vor o gustare. Nici sa nu te gandesti.”
Ce este premiul ? Un tanc ! Surprinzator copilul reuseste sa respecte toate regulile, iar la sfarsit isi primeste si premiul: tancul, atunci cand armatele americane vin sa elibereze campul. Chiar si imaginea cand este ucis, Guido incearca sa para ca inca e un joc. Copilul isi regaseste mama, dar nu stie ca tatal sau a fost ucis. Ani mai tarziu, realizeaza sacrificiul pe care tatal sau l-a facut in razboi, pericolul la care s-a expus atunci cand i-a explicat ca razboiul e un joc.
“La vita e bella” a castigat numeroase premii:
- Premiul Oscar pentru rolul principal masculin – Roberto Benigni, cel mai bun film strain, cea mai buna coloana sonora – Nicola Piovani. Si a fost nominalizat pentru cel mai bun regizor – Roberto Benigni, montaj – Simona Paggi, cel mai bun film – Gianluigi Braschi, Elda Ferri, scenariu – Vincenzo Cerami, Roberto Benigni.
- Premii Cannes a fost nominalizat Palme d’Or Roberto Beningni si castigator Marele Premiu al juriului Roberto Benigni,
- Premiile Festivalul Filmului European 1998, cel mai bun film si cel mai bun actor, ambele castigatoare.
Asa cum spunea Seneca “A trai inseamna a lupta”, daca vrei sa ai o viata frumoasa, trebuie sa lupti pentru ea. Iar Arthur Rimbaud spunea ca “Viata este o farsa pe care toti trebuie sa o traim.”
Asa ca trebuie sa trecem prin viata spunandu-ne mereu “La vita e bella”.
genial film…amuzant, emotionant…artistic
superb film….o lectie de viata
wow, nici nu credeam ca o sa vad un film ca asta
arta! cum zice si Bogdan mai sus.
la final mi au scapat si cateva lacrimi desi nu credeam ca o sa ma miste asa tare cu toate ca am mai vazut filme considerate de altii ‘lacrimogene’.
O da, intr-adevar foarte tare filmul asta. L-am vazut recent si mi-a placut foarte mult.