Sătulă de agitaţia din Cluj, am ajuns la concluzia că merit un weekend în care să mă relaxez. Şi ca destinaţie de weekend, am ales oraşul Braşov de care îmi era dor. Despre ce am vizitat aici, Biserica Neagră, rezervaţia Tâmpa, Strada Sforii, Poiana Braşov, Pietrele lui Solomon, am vorbit şi am să vă mai spun în articolele următoare.
Acum vreau să vă recomand un restaurant deosebit din Braşov, la care nu am decât un singur lucru de reproşat, despre care am să vă spun mai târziu.
Restaurantul şi hotelul se află într-o clădire ce a fost declarată monument istoric, şi datează încă de la începutul secolului al XVI-lea.
Un bun prieten de-al meu, ghid turistic, mi-a recomandat să mănânc la restaurantul La Bella Musica. Îmi spusese el anumite detalii, dar cum eu nu cred decât ceea ce văd cu ochii mei, am hotărât sâmbătă seară să cinăm acolo. Trebuie să recunosc că am trecut de câteva ori pe lângă el, până să îl găsim.
De cum păşeşti înăuntru, eşti întâmpinat de o atmosferă caldă şi primitoare, de multe zâmbete.
Îmi place mult cum sunt dispuse mesele, în separeuri intime.
Restaurantul este ideal pentru a petrece o cina într-un cadru intim deosebit.
Am ales o masă de două persoane, şi ne-am instalat comod, ospătăriţa ne-a adus meniurile şi ne-a spus că atunci când suntem gata să comandăm, avem la dispoziţie un buton roşu, o mică sonerie. A fost pentru prima dată când nu am comandat pe fugă şi nu a durat o veşnicie până cineva şi-a amintit de noi să vină să preia comanda.
Deschid meniul, şi constat bucuroasă că el nu conţine doar piept de pui la grătar sau ceafă, ci fel de fel de preparate interesante. Eu am ales ruladă din piept de pui cu ciuperci şi caşcaval,deşi am stat puţin în cumpănă dacă să aleg rulada cu ananas, iar prietena mea a ales file de somon la grătar şi legume la grătar. Cel mai mult am apreciat faptul că ospătăriţa a ştiut ce salată şi ce garnitură să ne recomande pentru fiecare preparat, ceea ce în Cluj se întâmplă foarte rar.
Iar la desert am avut de ales între un desert fin de piersici cu brânză dulce şi cremă caramel, dar cum era destul de târziu, am ales desertul de piersici, care e mult mai uşor, la sugestia ospătăriţei pentru care am doar cuvinte de laudă.
Mi-a plăcut că lângă fiecare masă există o măsuţă unde poţi să găseşti toate cele necesare, şerveţele, sare şi piper, ulei şi oţet, astfel se evită supraîncărcarea mesei.
Singurul lucru care nu mi-a plăcut a fost faptul că intrarea în restaurant nu este amenajată deloc, tunelul prin care intri, nu îţi dezvăluie cadrul minunat ce te aşteaptă înăuntru.
Restaurantul La Bella Musica este unul dintre puţinele restaurante în care te simţi cu adevărat respectat!
