Fie că discutăm despre ziua Conștientizării Autismului, sau discutăm despre statistici sau despre asociațiile care luptă pentru copiii autiști și pentru terapia necesară acestora, trebuie să facem în așa fel încât lumea să afle despre Autism, să înțeleagă și să se implice. Discutând despre implicare, politicul trebuie de asemenea atenționat, socialul trebuie activat și mai mult, casele de sănătate pot să dea o mână de ajutor. În final, orice ajutor, orice intenție pozitivă este bine venită, este primită cu brațele deschise. Fiecare asociație care se luptă pentru recuperarea copiilor autiști o face pentru că au înțeles ceea ce înseamnă familia în cadrul căreia există un copil autist.
Pentru o cât mai bună înțelegere a ceea ce înseamnă autismul, perspectiva oferită de părinți ai acestor copii poate fi cel mai relevantă și mai conclusivă. În continuare sunt prezentate câteva astfel de perspective, cu mențiunea că persoanele care au postat public aceste comentarii rămân în acest cadru anonime.
“Foarte bine fac, pentru că lumea este atât de neştiutoare şi se uită ciudat la noi şi copii noştri cu autism. Eu una sufăr mult, când văd lumea că ne critică, poate aşa își vor schimba hotărârea.”
„Felicitări! Aceşti copii sunt enciclopedii! Fiecare cu talentul propriu! Există deci copii de toată lauda!”
„Dacă am avea bani pentru terapii și ce ar mai trebui pentru ei, sunt sigură că fiecare copil autist ar fi un mic geniu, dar cum nu sunt, nu putem afla, nu le putem descoperi abilitățile…”
“…acești copii care devin târziu s-au născut într-o vreme când diagnosticul se punea la 6-7 ani , nu exista internet și eram ,,consolați” cu expresia ,,și Einstein a fost autist”. Atât mi-aduc aminte că mi-a zis doctorița care i-a pus prima dată diagnosticul de autism , deși am dus-o la neuropsihiatrie pe la 8 luni , era al doilea copil și era ,,întârziată” , înceată, nu știu, mi se părea ceva ciudat…și tot așa ne-a purtat la control odată la 3 luni , fără diagnostic cu vorbe. Copilul meu a fost respins la vârsta mică în toate grădinițele , nu exista lege, aceasta a apărut în 2006 , a invatamantului… Nu era nimic, nimic. Doar noi și copilul…”
Pe lângă părinți, acești oameni care se luptă zilnic cu ceea ce înseamnă autismul, există asociațiile create de cele mai multe ori tot de către părinți. Una dintre acestea este Asociația Autism Transilvania (www.autismtransilvania.ro), asociație prezidată de către doamna Milena Prună, la rândul său părinte al unei fetițe cu autism. Știe ce înseamnă, înțelege perfect neajunsurile și greutățile pe care le întâmpină majoritatea părinților copiilor cu autism. Fiecare minut îl dedică, alături de echipa sa, de voluntarii care muncesc alături de dânsa, identificării de noi metode de a asigura terapia necesară copiilor cu autism. Recent, Asociația Autism Transilvania a inaugurat un nou sediu situat pe str. Prof. Dr. Ghe. Marinescu nr. 86, sediu care a fost pus la dispoziție de către fundația de caritate Christian Community Ministries UK. Este un mare pas înainte, înspre asigurarea de terapie pentru cât mai mulți copii cu autism. Trebuie apreciate fiecare astfel de inițiative și aduse în atenția publicului. Se trage pe această cale un semnal de alarmă atât pentru mediul politic cât și pentru social.
Să spuneți doar ceea ce simțiți!Așa fac copiii care știu cum și ce să vorbească.Copiii din cadrul acestei asociații trebuie, ca oricare alt copil, învâțați cum să vorbească, cum să folosească micul, dar marele lor talent:să transmită dragostea lor tuturor care știu să se bucure de viațaă!Poate, de așaceva are nevoie lumea!E binevenit acest articol!