Unul din cele mai controversate subiecte ale timpurilor noastre! Şi asta deoarece se întâmplă din ce în ce mai des să auzim chestiuni de genul acesta chiar şi în cupluri în care nu ne-am fi aşteptat.
Ideea e că, nu se întâmplă asta doar de curând…infidelitatea e de când lumea! Însă, acum nu mai iertăm aşa uşor cum o făceau părinţii noştri în tinereţile lor! Ei aveau alte valori, erau dispuşi mai degrabă să se resemneze decât să ţină piept greutăţilor care urmează după un divorţ!
La acest articol, îmi voi permite să fiu subiectivă! Pentru că pot! Pentru că ştiu cum e! Şi pentru că am pierdut atâta sublim din viaţa mea cât nu au câştigat alţii vreodată în mai mulţi ani decât am eu!
Ce vă pot spune cu mâna pe inimă e că infidelitatea nu se iartă! În cel mai bun caz se trece peste, se acceptă, dar cu sufletul nu iertăm şi mai important, nu uităm trădarea!
Trădare care, de altfel, ne doare direct proporţional cu sentimentele implicate şi cu încrederea acordată!
Încercăm să iertăm şi auzim din multe guri vorba “cine a făcut o dată, va mai face!!”….Ei, nu o credem! Ştim pe cine avem lângă noi, ştim că o aventură rămâne o aventură şi că a fost o greşeală stupidă şi că asta nu e regulă ca să se repete! Însă, timpul ne demonstrează aproape întotdeauna altceva….
Nu iertăm! Nu trecem peste! Rămânem cu un gust amar şi veşnic suspicioşi, iar la cel mai mic semn de întrebare, sentiment de “neregulă” sau de nesiguranţă, se redeschide supapa, ne reactualizăm toate trăirile şi simţirile care le-am experentiat atunci indiferent câţi ani au trecut!
Să trecem la încredere! De fapt, care încredere?!
Sunt de părere că vorbele bătrânilor vin de undeva şi cu siguranţă au cel puţin o “sămânţă de adevăr”. Iar ei spun că o cană spartă şi lipită, o vom mai putea-o folosi o vreme, şi cu frică să nu scape apă pe undeva, iar ca nouă nu va mai putea fi niciodată! E adevărat, şi de aceea, încrederea pierdută nu se mai reface niciodată, ce putem reconstrui e doar o “încredere bolnavă”, o “încredere impusă” doar pentru că nu vrem să pierdem persoana de lângă noi!
Dar, şi dacă nu se aplică regulă “cine a făcut o dată, va mai face!”, şi într-adevăr a fost doar o greşeală singulară, problema nu se pune neapărat că se repeta, ci că noi, aceia care am cunoscut trădarea, nu vom mai fi niciodată cum am fost! Chiar dacă există în persoana care ne-a trădat părere de rău, vinovăţie, iubire, voinţa de a repara ce a făcut, cu noi cum rămâne?!
Şi-atunci, ne punem întrebarea: de ce să lipim, să protejăm cu frică ceva ce nu ne mai serveşte ca altă dată când sunt atâtea căni noi?! Nelipite, nefragile…
Nu vom trece niciodată peste trădare, peste infidelitate, atâta timp cât suntem şi noi fragili, şi relaţia fragilă, ci doar vom spune că o vom face! Dar simţim altceva, creierul nostru e setat să simtă altceva şi vom continua să iubim “bolnav” minţindu-ne că e în regula, că suntem fericiţi!
Iar asta, la un moment dat oare unde duce?! În cazul meu la divorţ!
În cazul vostru ?
ai un talent minunat de a scrie. Felicitari! Cand ti-am citit articolul m-au incercat niste sentimente ciudata…ai atata dreptate..
Nu cred in dragoste pura si am vazut pe acest site, dar de alti autori, ca este explicat foarte bine acest lucru. Asta cu fidelitatea e ca in povestea cu care pe care … amandoi isi doresc sa tradeze (sa aiba o aventura) dar nu vor sa fie prinsi iar cand unul e prins celalalt jubileaza si dintr-o data il apuca un sentiment jalnic uitand ca si el a avut macar un gand asemanator.
Pentru barbati a face sex cu cineva nu inseamna si a face dragoste … barbatii nu se implica sentimental , pe cand femeile cu asta incep. Si atunci cum e cu tradarea. Eu cred ca ne imbolnavim degeaba dintr-un motiv simplu, nu toti avem educatia necesara intelegerii fenomenului …
Infidelitatea apare fie datorită curiozităţii, fie datorită lipsei de ceva de acasă. Nu ştiu dacă ţine de educaţie, sau de cultura şi sentimentele fiecăruia!
de ce nu publicati toate comentariile?
Despre ce comentariu este vorba? Mie îmi apar toate publicate!
Am trecut si eu prin asta si atunci m-am intrebat ce garantie am eu ca altcineva nu-mi va trada increderea? In zilele noastre inselatul este ceva la ordinea zilei, cel putin in preajma mea aproape toti au facut asa ceva. Si pur si simplu mi-e groaza. Si cred ca mereu imi va fi frica, indiferent cu cine voi fi.
Din păcate, da, înşelatul este la ordinea zilei şi apare ca ceva tot mai firesc. Însă trebuie să ştii că o relaţie care nu se bazează pe încredere, e sortită eşecului. Încrederea se câştigă în timp, dar fără ea, nu se crează nicio legătură de durată între doi oameni. Atunci când eşti o dată trădat, e greu să mai acorzi cuiva credit, dar uneori instinctul e cel care ne spune că de data asta lucrurile vor merge bine.
iti multumesc Cristiana!
Mare dreptate ai,am patit-o azi noapte,am prins-o,desi,mereu i-am repetat”nu te urmaresc ca mi-e frica sa nu te prind”din pacate…sau din fericire?!am prins-o…inca nu imi vine sa cred,sunt socat si creierul meu inca nu concepe asa ceva.sunt curios ce o sa se intample mai departe…O relatie degeaba se bazeaza pe incredere,eu m-am bazat pe asa ceva si am fost tradat!
eu ma lupt cu gandurile si cu sentimentele de o juma’ de an….nu cred k cineva trece peste astfel de lucruri….doar ne mintim si ii mintim si pe cei din jurul nostru….