Hipoglicemia constă în scăderea nivelului de zahăr din sânge. Ea este principala angoasă a diabeticilor. Cu cât un diabetic mai ales insulino-dependent doreşte mai mult să aducă glicemia mai aproape de normal, cu atât el riscă mai mult să intre în starea de hipoglicemie.
Dintre două rele, trebuie să alegem pe cel mai puţin rău.
Mai mult zahăr în sânge conduce la complicaţii grave. Invers, prea puţin zahăr nu trebuie dramatizat. În acest caz trebuie să se abandoneze ideile preconcepute. În afara cazurilor rare de comă hipoglicemică, cantitatea prea mică de zahăr din sânge nu lasă sechele cerebrale la adulţii tineri.
Studiile au demonstrat că scăderea glicemiei, chiar repetată nu induce deteriorări intelectuale sau de memorie. ea nu agravază mai mult complicaţiile oculare sau renale ale diabetului. din contră, hiperglicemia (creşterea cantităţii de zahăr) este mai periculoasă. La femeia gravidă, de asemenea scăderea glicemiei nu este atât de periculoasă ca o hiperglicemie (mai ales când apar corpii cetonici).
Hipoglicemia este periculoasă la copiii în perioada de creştere cerebrală. Un creier care încă nu a atins deplina sa maturitate este mai sensibil la scăderea nivelului de zahăr sanguin. Pot apărea sechele atât pe planul memoriei cât şi al raţiunii. Aceeaşi vulnerabilitate se regăseşte şi la persoanele în vârstă, dacă arterele cerebrale nu sunt în stare bună de funcţionare şi dacă hipoglicemia durează mai mult de 2 ore.
Riscurile de accident
Indiferent de vârstă, hipoglicemia poate deveni periculoasă când ea survine în anumite situaţii particulare: când persoana este pe o scenă, în timpul paraşutismului, sau zborului cu parapanta. Sau dacă este la volan. În general, hipoglicemia nu provoacă accidente precursoare hipoglicemiei.
Dacă survine noaptea
Hipoglicemiile de noapte sperie mulţi diabetici. Dar, ele nu pot produce decesul. Hipoglicemiile de noapte nu sunt periculoase decât cele diurne.
Singura problemă: ele pot trece neobservate şi pot provoca o desensibilizare a creierului la scăderea glicemiei.
Rămâne de stabilit câte stări de hipoglicemie pot fi tolerabile pentru o viaţă corectă. În medie, la un diabetic insulino-dependent, hipoglicemiile moderate, de două sau trei ori pe săptămână pot fi acceptabile, şi sunt dificil de evitat.
trebuie pus accent pe educaţie: când diabeticul simte începutul unei stări de hipoglicemie, trebuie să înghită puţin zahăr.
Semnele hipoglicemiei
Hipoglicemia se traduce în general prin senzaţie de foame, accelerare a ritmului cardiac, transpiraţii, tremurături, paloare, dificultate de concentrare, iritabilitate, senzaţie de rău, şi în extremis pierderea cunoştinţei.
