Cine dintre iubitorii de artă nu şi-a dorit să cunoască renumita Galerie naţională din oraşul de pe malul Vlatvei?
Într-adevăr, „de aur” prin frumuseţea ei cuceritoare, Praga îşi îndreptăţeşte superlativul şi prin bogăţia şi valoarea colecţiilor existente într-unul din cele mai mari muzee de artă al ţării, care este, fără îndoială, şi unul dintre cele mai importante de Europa.
Colecţiile sale sunt răspândite, după caracterul lor, în câteva vechi palate ale oraşului. De obicei, cunoaşterea lor începe cu vizitarea galeriei din Palatul Sternberg, situat în imediata vecinătate a Hradului praghez. Aici sunt adăpostite trei mari colecţii: cea de artă bohemiană (de la stilul gotic la cel baroc), în care te întâlneşti cu producţiile unor artişti autohtoni, ca Maestrul din Vyssi Brod, Maestrul Theodoric, Maestrul din Trebon, Karel Skreta, Jan Kupecky sau Petr Brandl, cea de artă clasică străină, strălucind prin numele unor maeşti italieni, flamanzi, olandezi, spanioli şi germani, ca, de exemplu, Palma Vecchio, Frans Hals, El Greco şi Dürer, şi cea de pictură şi sculptură franceză din secolul al XIX-lea şi al XX-lea, bogată în opere de Delacroix, Daumier, Corot, Courbet, Monet, Renoir, Pissaro, Toulouse-Lautrec, Van Gogh, Gauguin, Cézanne, Picasso, H. Rousseau, Chagall, Rodin, Maillot.
Evident, nu-ţi ajunge o zi să le priveşti pe îndelete pe toate, căci fiecare dintre ele cuprinde un univers de idei, o diversitatea copleşitoare de stări afective, de sugestii şi impulsuri. Îţi trebuie rpbdare şi timp, dar, poate, mai ales dorinţa vie de a pătrunde în tainele pe care le ascund.
În sălile renovate ale vechii şcoli de călărie din Palatul Waldstein, în care se desfăşoară colecţia de pictură cehă din secolul al XIX.lea, în sălile de expoziţie ale Bibliotecii de stat, unde se află colecţia de artă modernă, ca şi încăperile amenajate ale Castelului Zbraslav de lângă Praga, ce oferă găzduire colecţiei de sculptură cehă, după cum în Palatul Kinsky se află colecţia de artă grafică cehă şi străină, reînnoieşti firul artei naţionale culte, pe care ai posibilitatea s-o urmăreşti în operele celor mai valoroase spirite creatoare ale sale.
Una dintre ele rămâne Antonin Slavick (1870- 1910). Peisagist prin excelenţă, el nu este un descriptiv, ci un pictor al strărilor afective. De aceea, arta lui este profundă comunicativă. Peisajele sale, pictate într-o viziune realistă în prima perioadă, sunt nişte confesiuni, rezultatul unor meditaţii parcă îndelung elaborate. Având un deosebit simţ al naturii, a cărei pulsaţie o percepe şi oredă cu acuitate, Slavicek evoluează în ultimul deceniu al activităţii spre o pictură de factură impresionistă, în care darul său coloristic dobândeşte plenitudinea de expresie. Dar prin căldura sentimentului, prin lirismul discert şi nuanţat, prin respiraţia amplă a operelor sale, Slavicek rămâne fidel propriei sale sensibilităţi, înscriindu-se în coordonatele spirituale ale picturii naţionale cehe.
