Fata care și-a găsit vocea, însă cât de mare a fost prețul plătit în copilărie, poate fi de neconceput pentru mulți dintre noi. De puține ori mi se întâmplă să mă captiveze o carte cum a făcut-o aceasta. 400 de pagini citite în 3 zile. Îmi doream să nu se mai termine. Totuși îmi doream să văd care e finalul acestei povești.
M-a surprins că povestea se întâmplă cu doar zece ani în urmă. Mi-e tot mai greu să înțeleg cum unii oameni pot trăi atât de simplu, cu atât de puțin. Cartea aceasta m-a ajutat să aflu mai multe despre viața din Nigeria. Împinsă de curiozitate, am citit mai multe informații pe Wikipedia despre Nigeria.
Fata care și-a găsit vocea, povestea care impresionează până la lacrimi
De câte ori citesc cărți unde singura dorință a unui copil este să meargă la școală, mă întristez. Aș da astfel de cărți să le citească, copiilor care se plâng că e greu la școală, că nu le place și că nu mai vor să meargă.
Adunni este o fetiță de doar paisprezece ani. Mama ei a făcut tot posibilul să o trimită la școală, chiar dacă făcea eforturi pentru a plăti taxele. Din păcate, mama se îmbolnăvește și moare. Tatăl o retrage de la școală și caută soluții pentru a avea bani să plătească chiria și mâncarea de zi cu zi. Cea mai simplă soluție și cea mai bună pentru tată este să o căsătorească pe Adunni. În câteva zile, Adunni se trezește fiind a treia soție a unui bărbat bătrân.
Plânge zi și noapte, ea își dorește doar să învețe. Vrea doar să meargă la școală pentru a avea un viitor mai bun. Mama ei îi spunea adesea că învățătura îi va da voce. Deși are puține cunoștințe, este conștientă că doar școala îi poate oferi șansa la un viitor mai bun, o viață mai frumoasă.
Adunni și aventura în marele oraș, Lagos
Vrea să scape de viața grea din sat, și împinsă de circumstanțe, ajunge în marele oraș, Lagos. (Curioasă din fire, am căutat despre Lagos și am citit că a fost capitala Nigeriei până în anul 1991. Este cel mai mare oraș din Nigeria, are peste 21 milioane de locuitori, inclusiv cei din metropolă). Lagos este oraș port, aici locuind numai oameni extrem de bogați. Adunni ajunge fată în casă la o femeie foarte bogată, dar extrem de rea. Deși mâncare este din belșug și se face risipă, ea nu are dreptul să mănânce decât o dată pe zi. Se trezește la 5 dimineața pentru a face curățenie în casă, zi de zi, peste tot.
Cu toate greutățile, Adunni nu încetează să spere că într-o zi va merge la școală. Pentru că e important să nu renunți la visul tău, niciodată. Universul va face în așa fel încât să ajungi unde îți dorești, chiar dacă prețul plătit poate fi mare, dar merită.
Fata care și-a găsit vocea
este povestea care ne învață despre simplitatea unor oameni. Cât de simplu trăiește și gândește Adunni, mă uimește. Ea află despre internet, telefoane mobile, în anul 2015, când copii de vârsta ei, schimbă deja al doilea telefon.
Bunătatea ei este văzută de cine trebuie și astfel își îndeplinește cel mai fierbinte vis al ei. Adunni își dorește să meargă la școală ca să devină cineva. Să facă bani mulți pe care să îi trimită la tatăl ei și la frații ei rămași în sat. Gândul ei este mereu la cei dragi.
Si pe mine ma intristeaza astfel de subiecte, pentru ca de partea cealalta sunt copii care au totul si nu apreciaza cat de norocosi sunt.
Voi recomanda cartea aceasta si sper sa o citeasca cat mai multi oameni, in special copiii si adolescentii, pentru a intelege ca educatia este cea mai mare avere si ca trebuie sa ne dorim sa invatam si sa ne dezvoltam mereu, indiferent de greutatile pe care le intalnim in viata. Finalul cartii m-a emotionat si m-a facut sa constientizez cat de mult conteaza sa ai curajul si determinarea de a-ti urma visurile si de a-ti gasi vocea interioara. Felicitari autoarei pentru o poveste atat de puternica si emotionanta!
Cartile emotionante de acest tip imi plac si mie si imi raman mult timp in minte.