Eu sunt 70072 Fetița care a supraviețuit ”Îngerului Morții” – recomandare BookZone

Eu sunt 70072 – lectură cutremurătoare

Eu sunt 70072 este recomandarea BookZone și este o lectură cutremurătoare. Supraviețuitoarea ororilor din lagărul de concentrare de la Auschwitz avea doar 3 ani. Luda își așterne povestea prin ochi de copil care a înfruntat războiul, frica, foamea, durerea. Deși doctorul Mengele era numit Îngerul Morții, unii copii au avut un înger păzitor. Astfel ei au reușit să îndure ororile acestui medic.

Lectura poate fi greu de parcurs în aceste zile când trăim cu imagini cu războiul din Ucraina. Citeam paginile pline de durere și mă gândeam câți copii trăiesc în teroare. Anul 2022, an de război pentru o întreagă țară. Copii rămași fără părinți, copii care vor trăi cu această traumă toată viața. Nimic nu le va putea reda copilăria, dragostea familiei, liniștea.

Eu sunt 70072, copilărie în lagăr

Luda avea doar 3 ani când a ajuns în lagăr. Bunicii au fost repartizați rapid la crematoriu. Fratele său a dispărut din raza vizuală definitiv. A rămas doar cu mama pentru puțin timp. Când doctorul Mengele a făcut inspecția, a decis că Luda trebuie să meargă cu el. Despărțirea de mamă a fost crudă, de neînțeles, iar ce a urmat, greu de povestit.

Mama era dusă la muncă, fetița supusă la diverse tratamente experimentale. Când putea mama, se furișa pâna la Luda pentru a-i aduce ceva de mâncare. Uneori era doar o ceapă, dar era esențială pentru a supraviețui. Zilele treceau la fel, aceeași rutină, aceeași foame, același frig îndurat. E o minune că a supraviețuit. Dar așa a vrut destinul.

Eliberarea din lagăr

Și-a imaginat că va pleca din lagăr alături de mama ei. Acest lucru nu a fost posibil. Nemții au început să acționeze haotic. Deținuții în putere au pornit într-un marș al morții. Copiii au fost abandonați.

Armata rusă a fost șocată de ce a găsit în lagăre. Nu aveau mare lucru să le ofere micilor deținuți speriați. Dar pentru ei era suficient un zâmbet, o îmbrățișare, o pătură. Luda a fost luată de o femeie tânără. În noua casă, era frumos, cald, liniște. Dar cum să dormi când în minte îți răsună doar urletele pline de ură ale nemților. Luda nu înțelege de ce mama nu este cu ea. Va trăi cu acest gând mulți ani.

Unde este mama mea?

Iată întrebarea care o va bântui în fiecare zi. Unde este mama? De ce mama nu mă caută? Iar atunci când se regăsesc, după mulți ani, tot aceasta este întrebarea. Mamă, de ce nu m-ai căutat mai intens? Erau vremuri grele, nu exista tehnologie. Mama o caută doar după numărul tatuat pe braț, 70072. Poate că până la urmă, acest tatuaj a fost cu folos. A ajutat să se regăsească fiica cu familia biologică.

Eu sunt 70072 este o carte care te va cutremura. Este o lecție despre a învăța să nu urăști. Cum să nu urăști? Te învață Luda, citește povețele ei. Când urăști, sufletul tău suferă, și e un sentiment de care greu poți să scapi. Să nu plângi ca să nu arăți slăbiciune. Aceasta a fost povața mamei în lagăr. Și probabil, și datorită ei este în viață.

Cred că astfel de lecturi ar trebui să ne învețe să fim mai buni, mai uniți. Prejudecățile față de alții să nu existe. Când viața ta e în pericol, instinctul de supraviețuire îți spune ce trebuie să faci. Să iubim mai mult, mai sincer.