Cisnădioara (Mächelsbärch) – judeţul Sibiu

Cisnădioara e un sătuc săsesc din județul Sibiu foarte turistic și destul de pro-cultură, cu o biserică-cetate în deal unde a concertat acustic Anathema în 2007 și cu cea mai veche orgă cu tuburi din România, orgă care se află la biserica evanghelică din sat și pe care n-am văzut-o, dar știu că e acolo și-și așteaptă turiștii.

Satul este situat în apropierea orașului Cisnădie, la o distanță de aproximativ 2 km și la 10 km depărtare față de municipiul Sibiu. Dinspre Sibiu, accesul se face pe drumul județean spre Rășinari, apoi 5 km pe un drum modernizat. Cisnădioara este un sat situat în pantă lină, tipul de relief fiind dealul. Singurul vârf stâncos din sat se află în partea de sud, unde se găsește biserica fortificată. Tot înspre sud, dacă privim în depărtare, putem vedea vedea Munții Cibin.

Biserica fortificată sau “cetatea”, cum o numesc localnicii, este situată în vârful dealului stâncos de care am amintit anterior. Monumentul se prezintă ca o bazilică scurtă cu trei nave, înconjurată de fortificații, și este unul dintre cele mai vechi și mai reprezentative pentru stilului romanic în Transilvania. Biserica a fost construită între anii 1162 și 1223. În interiorul lăcașului sunt așezate plăci comemorative cu numele ofițerilor și soldaților germani și austro-ungari care au căzut în toamna anului 1916 în luptele din jurul Sibiului. Biserica mai este cunoscută și pentru acustica sa, aici au fost și sunt organizate multe concerte, înregistrări audio, spectacole sincretice, dar și spectacole de teatru și diverse expoziții. Un concert remarcabil este cel susținut de trupa Anathema în cadrul Festivalului Artmania din 2007.

Biserica evanghelică este situată în centrul satului. În curtea bisericii se află un monument închinat soldaților căzuți în Primul război mondial și o fântână. Monumentul a fost ridicat pe locul unei foste biserici în stil gotic, din a cărei construcții a fost păstrat doar turnul. Noua biserică evanghelică a fost finalizată în stil baroc, în anul 1764.

Cât despre pensiuni și locurile unde poți rămâne peste noapte, sătucul nu duce lipsă de oferte. De la cele mai luxoase pensiuni din centru care-ți oferă și restaurant, chiar din zona cetății, până la altele suficient de decente la numai câțiva pași, ai de unde alege un loc de relaxare, acest aspect fiind suficient de dezvoltat într-o astfel de zonă turistică.

La Cisnădioara e bine să fugi la sfârșit. Sfârșit de vacanță, sfârșit de vară, sfârșit de săptămână sau poate alt sfârșit. Pentru că la final ai nevoie de liniște și de un loc unde să-ți plimbi picioarele, dar nu foarte mult. Undeva să te liniștești, să-ți poți limpezi câteva din cele mai absurde frământări.

Și chiar dacă vizitezi locul ăsta la sfârșit de anotimp călduros, mai ai șanse să prinzi o zi cu soare, să te învârți pe străduțe căutând un loc unde să-ți adormi pentru ceva timp gândurile. Iar pe înserat te poți arunca în iarbă și, sprijinit de o căpiță de fân, poți pufăi complice un trabuc și intinde mâna insistând să dai la o parte pătura de fum și nori ce acoperă stelele.

La început de iarnă, în așteptarea ninsorii, Cisnădioara rămâne locul unde poți să te relaxezi înainte să iei vacanța în piept și să zburzi undeva pe vreo pârtie. În căldura vreunei pensiuni, la început de concediu, poți să-ți faci ordine-n gânduri și planuri după ce te-ai plimbat pe străduțele strâmte și-ai admirat căsuțele săsești.

Mai mult de două zile în Cisnădioara numai un pustnic cu acte ar putea petrece. Cum e cel de sub cetate. Un moșneag tare simpatic ce a adunat de-a lungul timpului pe lângă el o varietate de animale. Văzând cum mă hlizesc la motănei, îmi spune: numai 11 am! Arunc un ochi în dreapta… câțiva iepuri, alte pisicuțe, câini, semi-zburătoare, wow! Nu poți sta singur la Cisnădioara, evident. Se explică valul de bicicliști ce se plimbă pe ruta Cisnădioara – Cisnădie. Dar prinde bine o gură de aer săsesc, o scurtă evadare numai bună de revigorat minți crețe.