Cetatea Alba Carolina din Alba Iulia (I)

Când ne referim la municipiul Alba Iulia, ne referim de fapt la ”Capitala de suflet a României”, la mii de ani de viețuire umană, la umilințe revoltate și infatuări copleșite și, nu în ultimul rând, la superba Cetate Alba Carolina – fiecare moment istoric petrecut pe teritoriul acestui municipiu având aceeași menire: formarea și întregirea sufletului românesc.

Mai  fiind cunoscută și sub denumirea de ”Cetatea Alba Iulia” sau ”Cetatea Bastionară Alba Iulia”, Cetatea Alba Carolina din Alba Iulia este cea mai reprezentativă cetate din Transilvania și cea mai mare fortificație de tip Vauban din țara noastră. Între zidurile ei s-au petrecut evenimente cu semnificații radicale, care au dat sentințe irevocabile din punct de vedere al istoriei poporului român: epilogul Răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan și Marea Unire din 1 Decembrie 1918.

Aceast frumos obiectiv turistic impresionează prin splendoarea locurilor sale atât de bine conservate în ciuda furiei timpului, oferind vizitatorilor posibilitatea de a călători de-a lungul a două milenii, printre vestigiile celor trei fortificați, din trei epoci diferite, construite succesiv pe aceeași locație: Castrul Roman, Cetatea Medievală și Cetatea Alba Carolina. Punerea în valoare a acestei nestemate albaiuliene este una dintre principalele priorități ale autorităților locale din Alba Iulia, fiind renovate o serie de monumente arhitectonice, iar procesul se află în plină desfășurare.

Cetatea Alba Carolina a fost construită timp de 23 de ani, între 1715-1738, la inițiativa împăratului Carol VI de Habsburg și sub sub supravegherea feldmareșalului austriac Eugeniu de Savoia, cu momente de pauză cauzate de războaie și de molima ciumei. Planul cetății a fost întocmit de arhitectul italian Giovanni Morando Visconti, în stilul arhitectural promovat de inginerul militar Sebastien Le Prestre marechal de Vauban. La construcția fortăreței au participat 20 000 de iobagi din satele din împrejurimile orașului, dar și cei mai autorizați specialiști ai vremii.

Zidurile Cetății  Alba Carolina sunt construite din cărămizi arse, piatră de carieră sau ruinele cetății romane, constituind o centură de apărare ce impresionează prin atributele durabilității și a dimensiunii. Perimetrul zidurilor este de aproximativ 12 km, grosimea la bază de 3 metri și 1,20 metri la vârf, înălțimea ridicându-se până la 10-12 metri. Este formată din 7 bastioane (Eugeniu de Savoia, Sfântul Ștefan, Trinitatea, Sfântul Mihail, Sfântul Carol, Sfântul Capistano, Sfânta Elisabeta) care conturează imaginea de stea, specifică stilului Vauban. Intrarea în Cetate se face prin șase porți, trei spre oraș și alte trei spre câmpul de instrucție din vest, unice în arhitectura militară europeană,  fiind decorate cu statui și reliefuri inspirate din mitologia antică, unde și-au pus amprenta sculptori precum Johann Konig, Johann Vischer și Giuseppe Tencalla. Din păcate, până în zilele noastre s-au mai păstrat în forma inițială doar Porțile I, II, III și IV.

Poarta I are forma unui arc de triumf, având trei intrări. Arhitrava susține statuile lui Marte și Venus, care încadrează și stema Casei de Austria. Fațadele sunt ornamentate cu basoreliefuri, la exterior reprezentându-l pe Enea salvându-și tatăl din flăcările Troiei și lupta dintre Hercule și Anteu; în interior regăsim o scenă cu Perseu ținând capul Meduzei și lupta dintre Hercule și leul din Nemeea. Poarta a fost supusă unui îndelungat și migălos proces de restaurare, care i-a redat acuratețea formelor și luminozitatea.

Porții a II-a, fiind distrusă în perioada interbelică, iar structura sa afectată de infiltrațiile de apă, i-au mai rămas în picioare doar stâlpii laterali și reprezentările heraldice care ornamentau partea superioară se aflau în altă parte a Cetății. Din anul 2009 s-a început un proces intens de restaurare pentru recuperarea și refacere porții, având ca bază de informare fotografii-document, astfel încât acest monument arhitectural oglindește perfect astăzi imaginea sa de altădată.

Poarta a III-a reprezintă principala intrare in fort și cea mai importantă dintre cele șase, deopotrivă, emoționând prin încărcătura istorică de care dă dovadă.  Edificul se remarcă prin bogăția ornamentală, specifică sculpturii baroce din Transilvania, care reprezintă scene de luptă, blazoane, trofee, arme și steaguri. O statuie ecvestră a împăratului Carol al VI-lea încununează poarta, iar în soclul acesteia se află o mică încăpere, unde a fost întemnițat Horea. Pentru a fi recreată atmosfera secolului al XVIII-lea, în fiecare zi de sâmbătă și duminică, în jurul orei 11:30, la această poartă are loc ”schimbul de gardă”, ceremonial spectaculos cu soldați îmbrăcați în uniforme militare habsburgice, încălecați pe cai negri măieștri, care se finalizează cu executarea a trei salve de tun. (De asemenea, în interiorul Cetății a fost înființată garda pedestră și călare, care are rolul de a asigura securitatea traseului turistic al celor trei fortificații.)

La Poarta a IV-a regăsim, de-o parte și de alta, doi atlanți, iar în centrul părții superioare stema Austriei – poarta fiind construită în stil baroc și ornamentată cu basoreliefuri ce reprezintă steaguri și trofee cu semne distinctive ale împăratului Carol al VI-lea. Ea simbolizează intrarea într-o clădire simplă și sobră care se pare că adăpostea corpul de gardă și, totodată, Poarta a IV-a este singura, dintre cele trei porți care duc spre oraș, care s-a păstrat până în zilele noastre.

— sursa foto CetateAlbaIulia.Ro & Cristian Sitov