Când am încetat să fim oameni?

Mi se pare că am uitat să fim oameni, că am încetat să aratăm că avem sentimente, că ne pasă de tot ce se întâmplă. Zi de zi văd dovezi de oameni răi, oameni care vorbesc urât, jignesc fără niciun motiv întemeiat. Fiecare om are probleme, fiecare încearcă să le rezolve cum poate, unii reușesc să se ascundă, altora li se citește pe fața supărarea și tristețea. Niciunul nu e de condamnat, fiecare om e diferit și reacționează diferit atunci când are o problemă, ține de fiecare să știm să ne gestionăm viața și evenimentele din viața noastră de zi cu zi.

Există probleme peste care putem să trecem singuri, alteori avem nevoie de prieteni, avem nevoie ca oamenii din jur să ne înțeleagă și să ne susțină. Dar cum putem avea pretenția ca cineva să ne sară în ajutor când suntem mereu posomorâți, nervoși și gata ”să sărim la bătaie”? V-ați gândit vreodată că atitudinea noastră îi îndepărtează pe cei din jur care ne-ar dori de prieteni? V-ați gândit vreodată că oamenii sunt atrași de oameni veseli, optimiști?

Cum se face că am uitat să fim oameni? Cum se face că am încetat să ne respectăm?

• sunt șoferiță de aproape 3 ani, mă doare sufletul să o spun, dar am fost pusă în niște situații atât de urâte încât mi-e rușine să mă gândesc și refuz să cred că oamenii pot gândi și vorbi atât de urât cu o femeie;
• bărbații nu mai respectă femeile – nu de puține ori, în magazine sau în localuri, am fost împinsă, îmbrâncită, lovită cu căruciorul, bărbați  care se bagă în fața mea la coadă și dacă spun ceva, se uită urât la mine;
• unde s-a pierdut amabilitatea consilierilor de vânzări? sunt șocată cât de indiferenți și aroganți pot fi majoritatea, cât de deranjați sunt dacă îi întrebi ceva sau dacă ai nevoie de o altă mărime și nu este expusă;
• dacă ar exista bunăvoință, dacă ne-am gândit mai mult cum să ne facem viața mai frumoasă nouă și celor din jur, am trăi într-o lume minunată!

Mi-e ciudă că oamenii nu înțeleg că se încarcă negativ cu sentimentele de egoism, de invidie, fiind mereu nervoși, agitați și supărați pe ceva cu sau fără motiv. Există lucruri pe care le putem schimba, lucruri care depind de noi și e normal să fim stresați, dar haideți să învățăm să nu lăsăm asta să se vadă și să-i afecteze pe cei din jur care sunt nevinovați, nu trebuie să ne vărsăm nervii pe cei din jur.

Viața e atât de frumoasă dacă știm să ne-o facem frumoasă și trebuie să învățăm să nu ne lăsăm doborâți de probleme.

Oricât de greu e, trebuie să ne debarăsăm de probleme atunci când suntem în compania prietenilor. Problemele noastre nu trebuie să afecteze relația de cuplu, relația cu familia și prietenii. Cei din jur nu sunt vinovați pentru durerea pe care o avem noi în suflet în privința unei probleme și mi se pare nejustificat să-i facem să se simtă vinovați.

La fel,  nu mi se pare normal să îi învinovățim pe cei din jur pentru problemele noastre și poate ar fi bine să încercăm să evităm să le punem în cârcă necazurile noastre, nu văd rostul de a-i împovăra pe cei din jur cu problemele noastre. Ar fi mult mai bine ca atunci când ieșim cu prietenii să discutăm despre lucruri frumoase, întâmplări hazlii, și nu despre necazuri.

Am evitat mereu să-mi pun viața pe tavă în fața tuturor, nu am lăsat niciodată să se vadă când eram supărată, când ceva mă îngrijora. Doar prietenii adevărați te simt și te cunosc fără să le spui tu ceva, iar restul nu au nevoie de problemele tale, că fiecare le are pe ale lui. Așa că sfatul meu este să evitați să vă expuneți viața și să discutați intimități personale sau din relație, problemele se rezolvă în familie, fără să fie nevoie să știe toată lumea. Oamenii din jur trebuie să știe doar cât au nevoie, toți avem dreptul la intimitate, iar ea ne privește doar pe noi!

Vă sfătuiesc să încercați să zâmbiți mereu indiferent de circumstanțe, să vă străduiți să vedeți partea plină a paharului, să învățați să vă rezolvați problemele cu calm, în intimitate. Zâmbiți, viața e frumoasă!

Foto