Corpul omenesc are o temperatură în jurul cifrei de 36-37 de grade, care se menţine constantă printr-o reglare automată. Scăderea sau creşterea bruscă a temperaturii înconjurătoare declanşează această reglare, ca un reflex de apărare.
Dacă omul este în mod sistematic expus scăderii sau creşterii temperaturii din jurul său, organismul începe să se obişnuiască şi suportă din ce în ce mai bine variaţiile mari ale temperaturii. Popoarele nordice pot să se tăvălească în zăpadă după o baie fierbinte, fără ca acest lucru să le facă rău. Schimbările de temperatură de la vară la iarnă, sunt şi la noi tot mai mari, şi oamenii, care nu se obişnuiesc treptat cu frigul sau cu apa rece, sunt expuşi mult mai uşor răcelii.
Călirea organismului trebuie să înceapă încă din copilărie, dar se poate face la orice vârstă. Important este să se respecte o serie de reguli, şi anume:
Anotimpul cel mai indicat pentru a începe călirea este primăvara, când temperatura începe să crească.
Este bine să se înceapă oţelirea sistematic, de la vârste mici, chiar din prima copilărie, şi să se continue până la bătrâneţe, deoarece întreruperea ei duce la dezobişnuinţă şi expune la slăbirea rezistenţei organismului.
Nu trebuie să ne limităm la utilizarea unui singur factor de călire, ci să uzăm de mijloace cât mai variate, cum sunt aerul (cald, rece, uscat, umed), apa (caldă, rece, fierbinte, sub formă de duşuri, imersii, băi), soarele, cultura fizică şi sportul.
Aerul şi efectele sale
Călirea cu aer se face în tot timpul anului. Efectul băii de aer depinde de temperatură, umiditate şi mişcarea aerului (vânt). Aceşti trei factori se schimbă în diferite combinaţii şi în funcţie de asta efectul este şi el variat. Efectul mai depinde şi de mărimea suprafeţei corporale expuse. Schimbările prea dese de la o temperatură joasă la una înaltă supun organismul la un efort mare şi împiedică adaptarea. Atmosfera umedă împiedică transpiraţia şi, dacă în acelaşi timp şi temperatura este ridicată, acest fapt poate duce la supraîncălzire, în timp ce atmosfera uscată şi caldă, prin intensificarea transpiraţiei, duce la deshidratare. Mişcarea aerului are un efect răcoritor asupra organismului. Vântul moderat tonifică organismul, mai ales dacă este călduţ. Dar dacă expunerea durează mult, oboseşte la fel ca şi vântul puternic şi mai rece.
Baia de aer trebuie făcută cu prudenţă, în raport cu sensibilitatea la frig. Dacă am gradat treptat, adaptarea se face cu atât mai bine încât putem suporta şi o temperatură de – 10 grade dezbrăcaţi, fără a răci.
La început vom face băi de aer în cameră, apoi, după câteva zile, putem ieşi în aer liber, într-un loc umbros. Temperatura la început va fi de 25-26 grade, iar spre toamnă, obişnuiţi, vom putea ajunge, treptat, până la 7 sau chiar 5 grade. Prima baie de aer să nu depăşească 10-15 minute, timp care poate creşte progresiv zilnic, cu 4-5 minute, până la 1-2 ore. Este de dorit ca acest procedu să fie combinat cu gimnastica. În cazul în care apar frisoane, vom întrerupe procedura. Iarna vom continua călirea într-o cameră bine aerisită şi cu o temperatură de 15-16 grade, cu o durată de 15-20 minute.
Oamenii sănătoşi vor face aceste băi de aer îmbrăcaţi cât mai sumar, pe când convalescenţii sau cei cu o constituţie mai puţin robustă le vor face îmbrăcaţi şi în poziţie culcat. Nu fac băi de aer suferinzii de o afecţiune acută, bolnavii de inimă sau persoanele cu un organism epuizat.
Copiilor, statul în aer liber le măreşte pofta de mâncare şi le asigură un somn liniştit, odihnitor. Obişnuiţi din vară cu temperaturi din ce în ce mai joase, ei vor deveni puternici şi sănătoşi, rezistenţi la îmbolnăviri. Deoarece fetele, care au ocupaţii mai statice, îşi petrec majoritatea timpului în cameră, trebuie să le obligăm să stea zilnic 2 ore în aer liber, în tot timpul anului, altfel adaptarea lor la variaţiile de temperatură va fi foarte slabă şi vor fi expuse mult mai uşor la răceli.
În timpul vacanţelor este bine ca aproape tot timpul să se stea afară, îmbrăcate normal iarna şi cât mai uşor vara. Să le obişnuim să doarmă cu geamurile deschise atât iarna cât şi vara, iar camera în care stau să fie aerisită câteva minute la fiecare oră.
Pentru adulţii neobişnuiţi şi neantrenaţi se vor lua aceleaşi măsuri ca şi pentru copii, adică adaptare treptată. În timpul concediului şi la sfârşit de săptămână să stea cât mai mult în aer liber, îmbrăcaţi cât mai sumar, în funcţie de temperatura ambiantă şi toleranţa individuală.
Când apare oboseala intensă, vom micşora timpul de expunere la aer. Este bine să dormim cu geamurile deschise, mai ales în casele care au încălzire centrală, şi unde, în general, temperatura aerului creşte mult noaptea, răcorindu-se spre dimineaţă. În camera unde dormim nu se fumează. În timpul zilei se aeriseşte de mai multe ori. O cameră bine aerisită se încălzeşte mai repede, deci să nu facem economie la căldură ţinând geamurile închise.
