În ţara noastră sunt desemnate 5 situri Ramsar: Delta Dunării, Balta Mică a Brăilei, Lunca Mureşului, Complexul Piscicol Dumbrăviţa şi Lacul Techirghiol.
În anul 2001, Parcul Natural Balta Mică a Brăilei a fost înscris pe Lista Ramsar. Acest lucru înseamnă recunoaşterea pe plan mondial a importanţei acestei zone pentru păsările acvatice în toate anotimpurile şi mai ales migraţia acestora, a importantului capital natural de valoare internaţională deţinut de judeţul Brăila şi recunoşterea necesităţii unei gestionări adecvate prin măsuri speciale de protecţie.
Insula Mică a Brăilei este una dintre cele mai importante insule sub aspect ştiinţific şi turistic din cele 7 insule. Are o suprafaţă de peste 9500 hectare. Zona prezintă un interes deosebit deoarece aici găsim zona de protecţie specială Egreta.
Parcul Natural Balta Mică a Brăilei este o zonă umedă de importanţă internaţională, iar pe o suprafaţă de 205 km2, conservă ultimele complexe de ecosisteme acvatice, terestre şi mixte în regim liber de inundaţie, rămase în urma îndiguirii bălţilor Brăilei şi Ialomiţei.
În urma studiilor efectuate în Parcul Natural Balta Mică a Brăilei, au fost identificate 216 specii de plante superioare, atât specii lemnoase, cât şi plante ierboase.
În această zonă umedă o importanţă deosebită o are pădurea. Ea are capacitatea de a regla echilibrul dinamic şi ecologic, devenind un factor de stabilitate pentru întregul complex de ecosisteme acvatice şi terestre.
Vegetaţia lemnoasă este reprezentată de plopişuri de plop negru, amestecuri de plop alb şi negru şi zăvoaie de plopi indigeni şi sălcii, iar vegetaţia acvatică cuprinde 32 de specii de plante, cel mai des întânite fiind algele verzi, albastre şi alegele silicioase.
În urma îndiguirii şi desecării Bălţii Brăilei, Balta Mică a Brăilei este singura zonă în regim liber de inundaţie de pe cursul Dunării, ceea ce a dus la formarea celui mai important refugiu ornitologic din România de pe Dunăre.
Parcul Natural Balta Mică a Brăilei se mândreşte cu un număr de 206 specii de păsări, ceea ce reprezintă 53% din avifauna României.
Cele 11 specii de mamifere identificate în parc sunt protejate prin legislaţia naţională, dar şi prin Directiva Habitate, şi putem enumera: vidra şi bizamul, mistreţul, căpriorul, pisica sălbatică, câinele enot, iepurele de câmp, vulpea, nevăstuica, dihorul, bursucul. Din parc nu lipsesc nici amfibienii şi reptilele reprezentate de: şarpele de casă, şarpele de apă, ţestoasa de apă, broasca de lac mică, broasca de lac mare, broasca roşie de pădure, broasca săpătoare, buhaiuş de baltă cu burtă roşie, broasca râioasă brună şi tritonul cu creastă.
Ihtiofauna cuprinde 60 de specii de peşti, dintre 12 sunt specii strict protejate: scrumbia de Dunăre, avatul, zvârluga, porcuşorul de nisip, sabiţa, răspărul.
În interiorul parcului este interzisă vânătoarea, pescuitul este permis doar populaţiilor locale.
