Ai toată viața înainte de Romain Gary (Emile Ajar)
Ai toată viața înainte de Romain Gary a fost lectura mea din mini-vacanță. Deși cu puține pagini, a fost o carte pe care am citit-o mai greu. Nu datorită dificultății de scriere, ci datorită subiectului. Am citit destul de multe cărți cu subiecte dificile, dar aceasta m-a surprins. Fiecare poveste ne dezvăluie din ororile trecutului, dar trebuie să le cunoaștem.
Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editura Univers. Tot aici veți găsi o mulțime de cărți interesante.
Ai toată viața înainte – povestea lui Momo
Cartea spune povestea lui Momo. Un băiețel cu părinți necunoscuți, crescut într-o casă cu mulți alți copii în situația lui. În acea perioadă, prostituatele care aveau copii, îi încredințau unor femei. Acestea aveau grijă de mai mulți copii pentru diferite sume de bani. Teoretic, era o casă de copii privată.
Din păcate, mamele nu doreau să renunțe la o sarcină și preferau această variantă. Unele trimiteau periodic bani și chiar veneau să îi vadă. Altele uitau definitiv de copiii lor. Trist de ambele părți.
Povestea lui Momo
Momo este un copil inteligent care se confruntă prea devreme cu greutățile vieții. Însă nu are de ales. Se maturizează, își cunoaște locul. Încearcă să învețe cât și cum poate.
Madam Rosa îi îngrijește cum poate mai bine. Însă totul în limita posibilităților din acele vremuri. Le face acte false perfecte pentru a-i putea trimite la școală și la medic. Are grijă de ei și când mandatele cu bani nu mai sosesc. Pe cât posibil, încurajează să fie adoptați de familii bune.
Însă nici nu ea nu a avut o viață mai bună. Fiind evreică, a fost dusă de nemți în lagăr și deși a scăpat cu viață, a rămas cu sechele. Momo va încerca să aibă grijă de ea când se îmbolnăvește. Cutreieră străzile și magazinele cu alți copii și fură nimicuri. Însă când ajunge acasă, nu știe în ce toane o prinde pe madam Rosa. Uneori e lucidă și are grijă de ei. Alteori el trebuie să se ocupe și de madam Rosa și de ceilalți copii.
Viață tristă pentru copii fără părinți
E greu pentru un copil să înțeleagă de ce nu are părinți. De ce viața trebuie să fie grea și plină de lipsuri? Copilăria ar trebui să fie numai zâmbete și bucurii. Însă unii nu ajung niciodată să fie fericiți și împăcați cu viața lor.
Mi-ar place sa citesc o astfel de carte deși poate m-aș întrista.
pare o carte care te poate maturiza, care iti ofera o alta perspectiva a vietii!
Foarte interesanta cartea. Nu am citit nimic de la acest autor insa imi atrage atentia…
E un subiect foarte greu si dureros mai ales daca ai copii si nu concepi viata fara ei. Dar exista si astfel de situatii din pacate si cred ca acesti copii nu au copilarie. Eu am citit Petrecerea de Sidney Sheldon, o carte usurica, de vacanta.
Pare interesantă cartea și cred că mi-ar plăcea, deși subiectul e trist. Acum citesc Crucea de foc, a cincea parte a seriei Outlander .
E un pic cam tristă pentru gusturile mele.. Dar poate când sunt în altfel de stări ar merge ca lectură de weekend.
Da, e un subiect dificil 🙂 Chiar azi am terminat de citit Spovedania unui preot ateu – Ion Aion.
Da, chiar mi-ar placea o astfel de carte! Cu siguranta ar fi printre cele preferate dupa cum ai descris-o!
Am citit-o si eu si stiu ca am fost impresionata de povestea baietelului maturizat inainte de vreme.
Mi-ar plăcea sa o citesc si eu, este un subiect nu prea abordat de mine.
Imi place titlu acestei carti, dar si cum ai povestit despre ea. Nu am am citit demult o carte cap-coada.
Da, mi-ar plăcea să citesc o astfel de carte
N-am citit cartea, dar imi place subiectul si mi se pare chiar interesanta
cred ca e un subiect dureros, in general imi plac povestile de viata, dar ma cam deprima
Pare un subiect tare trist, dar care te face sa gandesti si altfel, sa vezi lucrurile si din alt punct de vedere.
Multumim de recenzia detaliata 🙂
Desi este o poveste trista, mi-ar plăcea sa citesc aceasta carte. Întotdeauna găsești ceva de invatat dintr-o astfel de experiență (carte).
Multumesc!
Mi-ar placea sa incerc cartea. Pare trista prin subiectul sau insa e bine sa invatam si din intamplari de acest tip.
Mi-ar placea si mie sa citesc aceasta carte
sa zic ca nu inteleg cum poate o mama sa se desparta de copilul ei? Nu are sens. Stim cu totii ca se poate. Viata unui copil abandonat nu va fi niciodata roz, oricat a incerca alte persoane sa il ajute. Mereu ramane intrebarea cu ce am gresit, de mama nu m-a vrut?